În prealabil postat de Marius22
Am urmarit filmul. Cred ca ofera raspunsuri multora din intrebarile intalnite pe forum.
Ca si Ostrov, nu este un film pe care sa il uiti cu usurinta sau peste care sa treci iute cu vederea. Dimpotriva, te pune pe ganduri, te face sa cauti, dincolo de obiectivitatea evenimentelor istorice prezentate, sensuri profunde. De ce? Deoarece, am fost ingrozit sa constat ca, dintre toate personajele filmului, m-am regasit cu usurinta, sub multe aspecte, in chipul tarului.
Am rams uimit cum acesta, care cita cu prisosinta din Sfanta Scriptura si din Psalmi, nu cunostea "Imnul dragostei" (I Corinteni 13, 1-8) al Sfantului Apostol Pavel sau, chiar daca il cunostea, il ignora. Cum inalta el nenumarate rugaciuni inaintea lui Dumnezeu, dar nu putea iubi si ierta.
De aici si pana la un Dumnezeu inchipuit, nu mai este decat un pas. Dumnezeul lui nu era si al celorlati, chiar si al tradatorilor, ci era unul care trebuia sa ii justifice atrocitatile.
M-a mirat cum, din mandrie, a ramas neschimbat in fata mortii martirice a nepotului Mitropolitului, si, in final, in fata vietii sfinte a acestuia.
Acest film are meritul de a ne arata pana unde poate merge inselarea in cele ale credintei. O inselare pentru care diavolul ne lupta neincetat. Sa ne rugam, asadar necontenit lui Dumnezeu, sa nasca in noi credinta cea adevarata. Sa credem in Dumnezeu cel Viu si Personal si nu in concepte, atat de dragi noua, din care ne-am faurit idoli.
|