Citat:
În prealabil postat de Dalian
Da da.
Exista regret chiar daca e credinta. Despartirea de cel drag o resimtim ca o durere chiar daca rational stim ca el a plecat intr-o lume mai buna.
Insa regretul despartirii de cei dragi este temporar. Dupa aceasta viata ne vom reintalni cu ei si vom fi in fericire alaturi de Hristos, daca urmam Calea Lui pana la sfarsit. Atunci cand are loc reintalnirea, orice regret va disparea.
Atunci cum sa scriu "regrete eterne"?
"Regrete eterne" este o expresie inventata de niste atei comunisti si adoptata de noi crestinii, pe negandite, ca "asa s-a pomenit!".
Iar acum unii, in loc sa gandeasca cu mintea lor innoita de Domnul, apara din reflex o expresie care nu are nimic de-a face cu nadejdea credinciosului.
|
Am boldat prima propozitie si ultima care, daca privesti mai etent, se cam contrazic, insa nu e tragic fiindca din asta se poate deduce ca legaturile lumesti sunt mai puternice decat harul din inima fiecaruia dintre noi; aceasta stare se cuvine a fi schimbata, fiindu-ne in putere sa lucram asupra inimii noastre.
Regretul temporar vine de la ruperea legaturilor lumesti si asta dovedeste ca suntem legati de lume mai mult decat de Hristos. Asta este invatatura lui Hristos: sa reusim sa traim aici, in lume, dupa regulile ceresti; aici trebuie sa invatam, sa traim si sa aplicam fericirea vesnica, nu doar din gura, ci din fapte si sentimente.
Cum traim aici, tot asa vom trai si dincolo.
P.S. Inteleg din mesajul tau ca este o succesiune de idei in dezvoltare si ca nu esti de acord cu ambele boldari in acelasi timp, nu?