[ioanna]

Asemănări şi deosebiri în cult
Părinte profesor Necula, care este specificul cultului Bisericilor Vechi Orientale, în general, şi al Bisericii Ortodoxe Copte, în special?

Au o tradiţie liturgică foarte asemănătoare cu cea din Biserica Ortodoxă, fiindcă au fost biserici care până în secolul al V-lea au fost împreună, separându-se în urma sinodului de la Calcedon, invocând sub formă de motiv teologic separarea religioasă, deoarece doreau să se elibereze de sub tutela bizantină.

Credinciosul care participă la slujbele din Biserica Ortodoxă Coptă rămâne foarte surprins că în afară de limbă (arabă şi coptă), care n-o poate înţelege, aproape că se află într-o biserică ortodoxă. Sigur că textul liturghiei în mare se deosebeşte de al nostru, fiindcă ei săvârşesc liturghia Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Grigore de Nazianz şi a Sfântului Chiril al Ierusalimului. Dar momentele principale sunt aceleaşi. De aceea toată viaţa liturgică, rânduielile liturgice, instituţiile bisericeşti legate de viaţa liturgică sunt asemănătoare cu cele din Biserica Ortodoxă Răsăriteană.

Şi ei cinstesc sfinţii?
Da. Noi am decretat prin Sinodul IV Ecumenic cinstirea sfinţilor şi a moaştelor, iar ei s-au separat imediat după sinod. Cu toate acestea, au şi ei un cult, poate mai puternic, al icoanelor, sfinţilor şi moaştelor. În toate bisericile copte găsim această dragoste deosebită.

Cum pregătesc Sfânta Împărtăşanie
Ca şi noi, cu pâine dospită, pe care o fac în ziua respectivă sub forma unor azime mari; nu au numai sfântul agneţ şi celelalte, ci pur şi simplu folosesc o pâine întreagă. Dar au aceeaşi învăţătură despre Sfânta Împărtăşanie, cred în realitatea Trupului şi a Sângelui Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Împărtăşanie.

Celelalte rânduieli sunt asemănătoare cu cele din Biserica Ortodoxă. Au o slujbă denumită “a tămâierii de seară”, care este slujba Vecerniei, “slujba tămâierii de dimineaţă”, care este slujba Utreniei. Sfintele Taine, ca rânduială, sunt poate mai lungi sau mai scurte, dar se aseamănă foarte mult. Ritualul cununiei este mult mai dezvoltat decât la noi şi rolul pe care îl joacă mirii este important – la un moment dat îşi schimbă între ei verighetele -, au o participare mai directă la această slujbă.

Se regăsesc în cultul bisericilor acestora instrumente muzicale
Au o muzică bisericească foarte dezvoltată, cântă toată lumea, au cete întregi de diaconi, care sunt de fapt cântăreţi, şi au un acompaniament muzical de ţimbale, tobe şi de triangluri; doar aceste instrumente de percuţie, în rest n-au nimic altceva, orgă sau instrumente de muzică. Sunt foarte ritmici, probabil influenţaţi de arabi. Dar muzica bisericească este o muzică a lor, se deosebeşte de muzica arabă, este o muzică cu totul aparte, o cântă în biserici, o ştie toată lumea. Ciudat, cu toate că limba coptă nu se mai vorbeşte, o ştiu pe deasupra. Cântă şi slujesc în limba aceasta, pe lângă textele care se citesc din Apostol şi Evanghelie, iar textele din liturghii se cântă şi în coptă, şi în arabă. Este impresionantă participarea credincioşilor copţi la Liturghie. Când rostesc Tatăl Nostru, este o mare de lume care se roagă. De exemplu, în Catedrala Sfântul Marcu din Cairo, care este o biserică uriaşă, cea mai mare din Orientul Mijlociu la ora actuală, o mare de lume ridică mâinile către cer şi invocă pe Dumnezeu rostind Tatăl Nostru; ţi se face părul măciucă când auzi cum se roagă. Sunt extraordinar de credincioşi şi de ataşaţi Bisericii lor.

Paştele în Egipt
“Data Paştelui este aceeaşi la toate Bisericile Ortodoxe, fie ele Răsăritene sau Orientale. Perioada pascală se întinde tot de la Înviere până la Cincizecime. În această perioadă, noi, în Biserica Coptă, nu postim deloc, nici miercuri, nici vineri. Salutul este acelaşi, “Hristos a înviat!” – “Adevărat a înviat!”. Liturghia din noaptea de Paşti nu începe peste tot la ora 12, ci uneori mai devreme – 19.00, 21.00 sau 20.00 – şi se termină în jur de ora 01.00-02.00 noaptea. Bucatele sunt aceleaşi, mai puţin mielul, deoarece carnea de oaie este consumată regulat, tăiem mielul săptămânal.

Luni, a doua zi de Înviere, avem o sărbătoare foarte mare, a primăverii, care este legată întotdeauna de Înviere. Interesant la această serbare este faptul că participă toţi egiptenii, atât musulmani, cât şi creştini. În această zi se mănâncă ouă roşii şi peşte. Cu această ocazie se face o slujbă specială. Oul şi peştele simbolizează Învierea: oul mormântul închis, dar care are ceva viu în el, iar peştele fiind mort, totuşi nu este stricat.
Postul Paştelui este acelaşi, poate uneori mai aspru. Spre exemplu la Florii sau la Buna Vestire nu se dezleagă la peşte. Sau în săptămâna pregătitoare, a Brânzei, în Biserica Coptă nu se mănâncă brânză, ci tot de post, dar cu un regim alimentar mai uşor; chiar şi numărul metaniilor este mai mic decât în timpul postului efectiv”, explică Talaat Takla Mourkus Ataas, originar din Egipt.

Bisericile Ortodoxe Orientale astăzi
Bisericile Vechi Orientale au alcătuit un grup de Biserici cu o organizare de sine stătătoare, conducere proprie şi cult propriu în limba naţională. Ele se caracterizează printr-o puternică tradiţie veche şi o viaţă cultică foarte intensă.

La ora actuală, aceste Biserici sunt:
Biserica Apostolică Armeană este una din cele mai vechi Biserici creştine, întemeiată istoric de Sfântul Grigorie Luminătorul, la începutul secolului al IV-lea. Centrul religios este la Etchmiadzin. Întâistătătorul poartă numele de catolicos. Limba de cult e armeana veche.

Biserica coptă din Egipt a fost întemeiată, după tradiţie, de Sfântul Evanghelist Marcu. Cultul este în limba coptă. Din secolul al VIII-lea, limba curentă este araba. Foarte intensă este astăzi misiunea monahală. Are şapte seminarii teologice şi un Institut de studii copte la Cairo. Are multe parohii în Europa, USA, Canada şi Australia, numărând aproape 18 milioane de credincioşi. Întâistătătorul este “papă şi patriarh”.

Biserica Etiopiană, de departe cea mai numeroasă – 45 de milioane -, îşi are originea în secolul al IV-lea, întemeiată de Sfântul Frumenţiu, hirotonit de Sfântul Athanasie al Alexandriei. Apogeul acestei Biserici a fost în secolul al XV-lea. În practicile liturgice păstrează încă tradiţii iudaice. În 1959, a fost ridicată la rangul de Patriarhie. Titlul întâistătătorului este de patriarh.

Biserica Siriană îşi are originea din perioada apostolică, numită “iacobită” sau “siro-iacobită”. Cultul este în siriaca veche. Dacă în Evul Mediu a cunoscut o mare înflorire, după invazia mongolă a început să decadă şi din cauza turcilor. Titlul întâistătătorului este de patriarh. Patriarhii şi-au avut reşedinţa în Antiohia, apoi în Damasc, din 1959. Are o diaspora destul de mare în USA, Australia şi Canada.

Biserica Siriană Malankara s-a format prin separarea credincioşilor tomiţi din Biserica Asiriană a Răsăritului din India, care erau catolici, şi trecerea sub jurisdicţia Bisericii siriene iacobite, în secolul al XVII-lea. A avut statut de Biserică autonomă. Se află în provincia Malabar din India. Din secolul al XlX-lea s-a numit “siriană a Sfântului Toma” din India, cu practici ale Bisericii Siriene. Are un Seminar teologic la Kottayam, şcoli, colegii, spitale şi orfelinate. Are o diasporă bine organizată în USA, Marea Britanie şi Australia. Întâistătătorul are titlul de catolicos.