[ory]

..." sa rabdam pacatul impreuna cu ei...?"...Hmm !
Cum adica ? Cam relativa teoria ! ! !
Nu cred ca este o solutie viabila, nici din punct de vedere fizic si nici spiritual sau etic.
Pai, domnule Lavrentiu, eu am vazut un caz in care fumatorul pasiv din familie, adica sotia, a murit de cancer in gat....dovedindu-se ca aceasta s-a datorat fumatului sotului .
Deci, poate ca par transanta, dar nu mi se pare nici macar crestineasca ideea ca trebuie sa rabdam alaturi de cei cu vicii...pe premiza iubirii. Ca sa nu mai vorbim de copii nevinovati a caror viata depinde in totalitate de cea a parintilor...responsabili sau iresponsabili.
Stateam odata cu fiul meu, pe-atunci bebe, in parc si am vazut mai incolo pe o banca un cuplu de tineri, amandoi fumatori, cu un bebelus in brate, adica mama-l tinea, dar amandoi fumau simultan. Credeti-ma, erau atat de dezinvolti si atat de dezgustatori, mai ales pentru ca nici nu se mai fereau sa-si afume copilul, nu-si mai fereau gura fumeganda de fata copilului. Efectiv fumau in nasucul lui, amandoi .
Nu stiu cat de crestineste suna o astfel de atitudine !
Asadar, este adevarat ca trebuie sa sprijinim partenerul atunci cand lupta sa scape de un viciu, dar, sa si vrea acest lucru, sa lupte pentru el, nu sa-l toleram la infinit pe premiza crestineasca, caci asta inseamna indiferenta, desconsiderare fata de propria persoana atunci cand esti pasiv din acest punct de vedere, prostie si ignoranta. Daca alegem un viciu, o facem strict pe proprie raspundere asumandu-ne consecintele si trasaturile imorale ale acestuia, insa, daca este sa ne punem problema si din punct de vedere crestinesc, in acest sens, atunci, cu siguranta trebuie sa ne gandim si la semenii nostri.
Am observat, din pacate, ca fumatorii, capata si un fel de nesimtire sau lipsa de scrupule atunci cand este vorba de oamenii din jur, astfel ii ranesc, le pericliteaza sanatatea si se manifesta in fata oamenilor intr-un fel anume in care, parca, nu mai tin cont de anumite principii, de o conduita morala si civilizata in societate, alegand tigara in orice circumstanta, in orice imprejurare si cu orice pret. Eu am refuzat sa mai merg la o prietena fiindca baiatul era foarte mic si fuma langa el fara nici o jena, practic suda tigarile...iar eu nu puteam spune nimic in casa ei, dar cand ajungeam acasa se simtea bine fumul din hainele noastre, si din gatul nostru.
Cand sotul meu se apucase de fumat, practic am observat ca-si schimonosea si caracterul, se purta mai josnic, mai fara respect si fara pasare, lucru ce denota trasaturile mult mai profunde ale acestui viciu, care, ansamblate nu pot fi tolerate.
Se stie ca un viciu atrage dupa el si altele. Practic, oamenii aplecati spre un viciu, devin din ce in ce mai deschisi spre laturi negative si abuzuri, spre lipsa unui echilibru si a unui discrenamant demn de o familie sanatoasa si favorabila.Bine-nteles, nu intotdeauna ! Sunt multi factori nocivi ce deriva dintr-un viciu, chiar foarte multi care nu pot fi judecati cu superficialitate.
Apropos de aceasta, cand am nascut, doctorul meu chiureta cu o mana si cu cealalta tinea tigara aprinsa. Si inca ceva, copilul meu se afla in salonul de nou nascuti prematuri si, credeti-ma, nesimtitele de doctorite si de asistente fumau pe hol de taiai fumul, asta, in conditiile in care usa de la camera nou nascutilor prematuri era deschisa....si era si-un pui de numai un kilogram, nascut la 7 luni.
Exemplele ar putea continua si tot nu cred ca am gasi calea de toleranta destul de scuzabila a acestui lucru absolut dezgustator.
Dumnezeu sa va ajute sa dobanditi putere, celor ce doriti sa renuntati la acest viciu...dar fiti siguri ca Dumnezeu nu baga in traista, iar credinta, adevarata credinta chiar face minuni ! ! !