[windorin]

În prealabil postat de eduardd

Caderea din punctul meu de vedere "lamureste credinta". Nimic nu iti arata mai bine cat de slab si nimic esti decat [COLOR=red]propria-ti cadere[/COLOR]. Poti citit toate tratatele de teologie, poti duce o viata desavarstita, poti simti ca stai pe palmele Stapanei, daca nu iti vezi nimicnicia... mergi la Iad...

Adevarat. Pana nu cadem in pacatul X, nu vom putea iubi cu adevarat si ne'judeca pe cei care sunt tinuti de pacatul X. Cat de usor e sa spui "ala s'a imbatat" sau "ala a cazut in pacat cu ala'lalt". Insa abia cand te vei imbata si tu, ori cand vei cadea in pacat cu altcineva, vei intelege cu adevarat esenta ne'judecarii celorlalti.

Cum spuneam si mai sus, nu este nevoie sa cadem in toate pacatele pentru a ne feri de ele sau pentru a nu le mai judeca atunci cand le vedem in altii. Insa, din marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu ingaduie diavolului sa ne ispiteasca, iar la cat de neintariti suntem, adesea cadem. Abia apoi ne vom da seama ca prin acea cadere ni s'a aratat mila lui Dumnezeu, adica abia experiind slabiciunea proprie, nu vom mai judeca slabiciunea aproapelui.