Eu cred ca atunci cand vom ajunge sa intelegem si sa simtim iubirea hristica in adevaratul sens al cuvantului vom putea sa-i iubim inclusiv pe dusmani.
A-i iubi pe dusmani nu inseamna sa tolerezi absolut orice sau sa stai sa fii calcat in picioare,ci sa te aperi asa cum poti,fara a urmari sa ii lezezi pe ceilalti,chiar daca sunt vrajmasi,fara a nutri sentimente de ura si razbunare,ci eventual de compasiune,nu vreau sa spun inca iubire,pentru ca multi o sa-mi spuneti ca traiesc in lumea viselor,dar,macar atat pentru prima etapa...compasiune:sa ii privim ca pe niste oameni bolnavi,slabi,care altfel nu stiu sa actioneze.
Sa iubesti pe cei care te iubesc e cel mai simplu lucru si un animalutz poate face asta,insa sa ajungi sa ai iubire,compasiune pentru cei care incearca sa iti faca rau,acela cred ca este un pas maretz in evolutia spirituala a fiintei umane.Mai precis,atunci cand vom inceta sa conditionam sentimentele oferite de ceea ce primim sau nu primim...sa iubim si atat.
Stiu ca pare simplu deloc,insa o alta cale nu cred ca exista si la Dumnezeu nu cred ca merge cu jumatati de masura.Suntem aici sa invatam aceste lectii si cred ca este alegerea noastra daca o vom face prin iubire sau suferinta.Nu stiu despre voi,insa eu una as prefera-o pe prima...:)
|