Pt. aubergine: Sunt ortodoxa, merg la Biserica la o Manastire mai exact, din pacate nu am voce ca sa cant, am un cerc restrans de prieteni credinciosi, tocmai prin intermediul unuia dintre ei am cunoascut baiatul "credincios" depre care am povestit. Doresc sa cunosc un baiat credincios dar nu habotnic care nici nu ne-am cunoscut bine si sa isi si doreasca sa ne casatorim. Doresc o prietenie in primul rand, fara relatii intime ca sa nu se inteleaga altceva pentru ca am mentionat sintagma "cunoscut bine". Nu sunt pregatita inca pentru casatorie.

Pt.Andreea 25: In primul rand iti multumesc mult ca mi-ai raspuns, mesajul tau m-a emotionat pana la lacrimi si ma face sa sper ca poate mai este o sansa si pentru mine. Stiu ca fericirea incepe cu mine si pentru asta ar trbui sa fiu impacata cu mine insumi insa tocmai aceasta lipsa ma face sa nu ma plac prea mult si pot spune ca ma fac sa nu ma vad frumoasa, pentru ca de la atata plans iti dai seama ca m-am schimbat.Nu stiu daca sunt facuta pentru casatorie dar mi-ar placea ca anii frumosi de tinerete si toate bucuriile ei sa le traiesc cu cineva. Am cunoscut baieti dar nu erau credinciosi si nu avea rost sa incerc.

Pt. Mirela.t: Multumesc pentru cele scrise insa sa imi imaginez ca si la 40 de ani voi fi tot singura, este mai mult decat pot duce.

Pt oaie_cugetatoare: Trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma simt mai bine de cum ti-am citit numele de utilizator :D Inteleg ce imi spui si multa lume imi spune asa, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Si nu mai stiu cine mi-a spus ceva in legatura cu metanoia... Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate
indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?