Citat:
În prealabil postat de Litanu
Stiu o Carte (Sfanta Scriptura), care sigur a fost scrisa sub inspiratia Duhului Sfant. Ca "stil literar" si intentie, articolul parintelui nu seamana deloc cu ceva inspirat de Duhul Sfant. Poate de alt duh.
"Prea iubitilor, nu dati crezare oricarui duh; ci cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu."(1 Ioan 4:1)
|
Poi definitia cuprinde adevarul formei neo-protestante de etalare a credintei, nu neaparat fondul credintei lor, pentru ca asa este, nevand o regula, fiecare se crede inspirat, tocmai de aceea adunarile nu seamana una cu alta, fiecare face dupa cum il "gideaza "duhul, despre manele "crestine" s-a difuzat chiar un material cu o adunare din Bucuresti unde exista aceasta "forma de cult", apoi, gesturi imprumutate de la leadershipuri i companiilor americane, predici infocate, melodii sentimentale, atmosfera emotionanta , sentimentalism, si toate acestea pt ca prind la public nu pt ca ar avea ceva sacru in ele
Sa-ti dau un exemplu, saptamana trecuta, un prieten a vizitat o adunare penticostala, acolo, melodii usoare acompaniate cu tobe, chitara electrica etc, un predicator, bun orator, etalandu-si talentul de impresionare in fata auditoriului puls o rugaciune lacrimogena, la facut pe acest prieten sa creada ca a descoperit adevarata credinta si calea spre cer, dar..a trecut o zi, au trecut doua, trei, si emotia s-a stins, "focul" din inima si minte s-a racit si tanarul nostru nu mai simtea acea "credinta" izbitoare in inima, de ce? pt ca nu a fost decat o stare euforica de moment, care daca nu este intretinuta se pierde, si odata cu ea si ceea ce credeai ca este credinta, deci in definitia parintelui e mult adevar,
P.S. sper ca ai observat ca vorbeam despre adunarile penticostale nu adventiste asa ca sa nu o iei ca pe un atac la propria-ti credinta
