Poi definitia cuprinde adevarul formei neo-protestante de etalare a credintei, nu neaparat fondul credintei lor, pentru ca asa este, nevand o regula, fiecare se crede inspirat, tocmai de aceea adunarile nu seamana una cu alta, fiecare face dupa cum il "gideaza "duhul, despre manele "crestine" s-a difuzat chiar un material cu o adunare din Bucuresti unde exista aceasta "forma de cult", apoi, gesturi imprumutate de la leadershipuri i companiilor americane, predici infocate, melodii sentimentale, atmosfera emotionanta , sentimentalism, si toate acestea pt ca prind la public nu pt ca ar avea ceva sacru in ele
Sa-ti dau un exemplu, saptamana trecuta, un prieten a vizitat o adunare penticostala, acolo, melodii usoare acompaniate cu tobe, chitara electrica etc, un predicator, bun orator, etalandu-si talentul de impresionare in fata auditoriului puls o rugaciune lacrimogena, la facut pe acest prieten sa creada ca a descoperit adevarata credinta si calea spre cer, dar..a trecut o zi, au trecut doua, trei, si emotia s-a stins, "focul" din inima si minte s-a racit si tanarul nostru nu mai simtea acea "credinta" izbitoare in inima, de ce? pt ca nu a fost decat o stare euforica de moment, care daca nu este intretinuta se pierde, si odata cu ea si ceea ce credeai ca este credinta, deci in definitia parintelui e mult adevar,
P.S. sper ca ai observat ca vorbeam despre adunarile penticostale nu adventiste asa ca sa nu o iei ca pe un atac la propria-ti credinta
