Citat:
|
În prealabil postat de pacatoasa
cred ca trebuie sa intru in detaliu cum am intrat pana acum...ultima data, cand m am spovedit nu am zis ceva pentru ca mi s-a parut ce nu e asa un pacat era vorba de faptul ca il cicaleam pe sotul meu mereu...si intr un mod obsesiv pe o un anumit lucru...
|
Draga mea, nu vin cu lectii, fiindca si eu as dori sa stiu cum se face o spovedanie placuta Domnului si care sa fie cu adevarat medicament pentru suflet. As zice cateva aspecte pe care eu le consider importante, mai mult ca sa mi le mai aranjez si eu in minte si sa m-apuc sa le aplic:
1. Pacatul trebuie explicat in contextul lui, evident nu pentru a ne gasi un context ca sa iesim noi cu fata curata, ci ca sa inteleaga preotul de ce e vorba.
2. Renuntarea la pacat nu se face numai din momentul spovedaniei, ci s-a renuntat demult la el, suntem in indreptare si in convingerea ca nu-l mai facem. Adica degeaba spui tu ca il cicalesti pe sot daca ajungand acasa dupa spovedanie o iei de la capat.
3. Trebuie vazuta radacina profunda a pacatului. Da, il cicalesti pe sot cum spui, asta tine fie de mandrie crezand ca tu ai dreptate, fie de o lipsa de iubire fata de el, nerespectandu-i libertatea. E important sa identificam radacinile, fiindca ele se pot manifesta altadata altfel. Adica daca e mandrie, azi iti cicalesti sotul ca nu a facut bine nu stiu ce, maine nu-l mai cicalesti, dar il barfesti in stanga si-n dreapta, apoi ajungi din mandrie sa te consideri superioara lui si pana la divort e un pas. Doamne fereste! Deci identifica pacatele, dar vezi si radacina lor.
4. Parerea de rau este o conditie esentiala a unei spovedanii. Sa-ti para rau ca te-ai indepartat de Hristos, sa-ti para atat de rau ca, asa cum se spune in rugaciunea de dupa spovedanie, preferi sa mori decat sa mai cazi in pacate mari.
5. Sa nu uitam ca deplina iertare a pacatului tine de indreptare, nu numai de dezlegarea facuta de preot. Acea dezlegare e valabila daca se implineste canonul si se renunta definitiv la acel/e pacat/e.
6. Bine e sa avem o spovedanie zilnica fata de Hristos, adica sa avem un timp in fiecare zi/seara sa vedem cu ce ne-am mai intinat, prin ce murdarii am mai ajuns cu gandul, cu ce L-am dat iar afara pe Hristos din viata noastra. In felul asta reusim sa ne indreptam mai adevarat, de la o zi la alta. Si evident dupa o vreme facem o spovedanie la biserica, la duhovnicul nostru.
7. Sa consideram ca aceea e ultima spovedanie din viata noastra, ca ne pregatim in ziua aceea de plecare, de drumul spre rai sau spre iad. Atunci o sa cautam sa fim cat mai reali, autentici, sinceri, adevarati in spovedania in care se afla nu numai preotul, dar si Hristos Care in mod nevazut e de fata.
8. Sa ne rugam inainte de a merge la spovedanie ca Domnul sa-i dea cuvant duhovnicului spre indreptarea noastra, iar noua sa ne dea aducere aminte de toate cele rele facute si constientizare a lor si dorinta de intoarcere.
Domnul sa ne calauzeasca pasii spre a fi mai aproape de El inca din viata aceasta!
Elena