Citat:
În prealabil postat de claudiu-marius
Deschid acest subiect in speranta ca fratiile voastre o sa postati aici acele rugaciuni care la un moment dat prin trecera voastra prin vremelnica viata
au miscat adinc sufletele fratiilor voastre si ati dorit apoi fie sa le auziti din
nou fie sa le rostiti mai apoi in randuiala voastra de rugaciune proprie. Rugaciunea este pe langa dialogul nostru zilnic cu Dumnezeu este spuneam
modalitatea de a ne inbuna sufletele si de a intretine mereu flacara credintei
vie si modul da a aduce preaslavire si lauda lui Dumnezeu pentru toate binefacerile din viata noastra dar si legatura noastra cu Biserica lui Hristos
chezasuitoarea tuturor cararilo vietii spirituale .De aceea fac o invitatie tuturor acelor care au de impartasit rugaciuni frumoase sa posteze si poate altii vor gasi aici rugaciuni care vor mangaia sufletul lor
|
Bine v-am gasit.
Intr-adevar,cum s-a mai spus, toate rugaciunile sunt frumoase...cred ca depinde si de starea noastra dintr-un anumit moment...
imi aduc aminte de starea mea de pacatosenie si neputinta de fiecare data cand citesc rugaciunea Sf Efrem Sirul care se afla la sfarsitul Canonului de umilinta catre Domnul nostru Iisus Hristos:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazar si lacrimi de întristare si de milostivire ai varsat pentru dânsul, primeste lacrimile mele.
Cu patimile Tale, vindeca patimile mele.
Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele.
Cu sângele Tau, curateste sângele meu si amesteca în trupul meu mireasma trupului Tau celui de viata facator.
Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa îndulceasca amaraciunea cu care potrivnicul m-a adapat.
Trupul Tau întins pe Cruce sa întinda catre Tine mintea mea cea trasa jos de diavoli.
Capul Tau, pe care l-ai aplecat pe Cruce, sa înalte capul meu cel palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fara de lege pe Cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii precum a fagaduit preasfânta gura Ta.
Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si cu scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea întinata în faradelegi.
Duhul Tau, pe Care L-ai încredintat Tatalui când erai pe Cruce, sa ma povatuiasca spre Tine, prin harul Tau. Nu am inima plina de durere ca sa Te caut.
Nu am pocainta, nici umilinta care întorc pe fii la mostenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stapâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere.
S-a racit inima mea de atâtea ispite si nu poate sa se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima îndurerata, ca sa pornesc cu tot sufletul în cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi înstraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, harul Tau.
Tatal, Care Te-a nascut din sânurile Sale fara de ani si mai înainte de veci, sa înnoiasca în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am parasit, Doamne, sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine, iesi în cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta cea duhovniceasca. Numara-ma între oile turmei Tale preaalese. Hraneste-ma împreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si se vede într-însa stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mângâierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri si în toate felurile de chinuri. Acestei straluciri ma învredniceste si pe mine, nevrednicul, cu harul si cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
cred ca multi ne putem regasi in aceasta rugaciune intr-un anumit mod...