“Sunt convinsă că părinții mei au fost sfinți”
Interviu cu Lidia Stăniloae, fata Parintelui Dumitru Staniloe.
- Ați pus accentul astăzi pe suferința pe care Părintele Stăniloae a îndurat-o în închisoare. Considerați perioada aceasta un moment esențial pentru viața sa?
- Pentru toată lumea suferința este un moment esențial. Ea ne face să avem în fața ochilor și alte perspective decât banalul. Tata spunea că pentru el a fost de folos închisoarea, pentru că l-a învățat să se roage altfel. Sigur că a suferit foarte mult, am suferit și noi foarte mult, sunt niște momente cumplite.
Dumneavoastră, ca oameni tineri, nu le-ați trăit și, slavă Domnului că nu le-ați trăit. Mă gândesc că n-ar fi rău să fie mai prezent în conștiința poporului român. Ar trebui ca acum aceste suferințe să se compenseze printr-o altă atitudine. E adevărat că pentru noi a fost rău, ca pentru toate familiile celor care au stat în temniță.
Eram urmăriți, eu am fost dată afară de la Universitate, unde lucram, mă rog, au fost consecințe foarte grave. Însă asta trebuie să acceptăm. Așa a vrut Dumnezeu. Și am vrea să avem conștiința că nu s-a întâmplat chiar degeaba, că toată suferința, și a lor, și a noastră, a adus niște roade bune în conștiința de azi a poporului român.
- Credeți că locul Părintelui Stăniloae este între sfinții neamului nostru?
- Am văzut multe icoane cu el. Este o evlavie a poporului. Biserica va hotărî dacă e de folos canonizarea tatălui meu. Pentru mine, e o permanentă legătură cu ce se întâmplă pe alte planuri.
- Simțiți prezența Părintelui?
- Sigur că da. Sunt convinsă că părinții mei au fost sfinți. Și mama a fost o sfântă! Tata a mărturisit de zeci de ori că, dacă n-ar fi fost mama, n-ar fi reușit să realizeze tot ce a realizat. După ce a murit mama, am fost convinsă că nici tata n-o să mai poată rezista prea mult. Și așa a și fost. A murit după cinci luni. Părinții mei nu s-au certat niciodată, s-au iubit, s-au prețuit, fără manifestări spectaculoase. O iubire modestă, smerită, fundamentală.
|