Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Să fiu iertat, dar o tâmpenie mai mare nici că se poate spune.
Creierul parcurge trupește drumuri prin corp? Unde? În halucinațiile senzoriale de la balamuc?
Văleu, fraților!...
Transmite-i, te rog, Cristiane, celui care a scris enormitatea de mai sus, că noi creștinii nu suntem deloc cordiali, fiind în schimb inimoși.
"Cordul" e un concept medical, anatomic, trupesc. Pui mâna pe el, îl pipăi și îl cântărești, de vrei. Îl miroși, îl cântărești, joci fotbal cu el, de ești cinic. Putreziciune, îl mănâncă viermii pe cordul ăsta. (De aici și multe expresii, vulgare în aparență dar sublime în geniul lor metafizic, care aparțin românului credincios și bun cunoscător al curviei).
Cordul e una (din carne), inima duhovnicească e alta (îi duh).
Măcar atât să avem în vedere, pentru început. Altminteri ne zăpăcim de tot...
|
Te-ai cam schimbat dragul meu...
"Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții." (Ioan 10)
"dragostea nu se trufeste, nu cauta ale sale, nu tine de minte raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar..." (I Corinteni)
p.s. sper sa intelegi ca nu e contestat raspunsul, ci persoa... pardon, abordarea.