Citat:
În prealabil postat de fallen
Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atunci cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)
|
Cele menționate de dv sunt cel mai tipic exemplu de lucruri care este mult mai bine a fi discutate cu îndrumătorul spiritual, deoarece nu au soluție universal aplicabilă.
Iată cum văd eu lucrurile și ce cred că aș face în asemenea caz. Desigur că trebuie să ne îngrijim de pacea familiei noastre. Pe de altă parte, o asemenea pace nu poate fi "cumpărată" cu un preț atât de mare pentru sufletul nostru, cum e rejectarea credinței noastre. Așa cum au spus apostolii, noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Dacă aș fi copil (minor) și tatăl ori mama, cărora trebuie să le dau ascultare, mi-ar cere să nu postesc, ori să nu merg la biserică în zi de obligație, încă nu aș asculta, fiindcă limita ascultării este atunci când persoanele de care trebuie să asculți îndeamnă la păcat. A nu ține post, a nu merge Duminica la slujbă, sunt păcate și mai mult îmi doresc să nu Îl supăr pe Cristos decât să nu-i supăr pe părinții mei.
Cu atât mai mult e valabil acest lucru cu cât sunt major. Soția trebuie să asculte de soț, dar nu așa cum trebuie să asculte un copil de părinți, fiind în toate tovarășă a lui. Deci, dacă soțul cere soției să păcătuiască, ea nu trebuie să asculte (în această privință, nu să nu mai asculte în general de aci înainte).
Exemplul dat de dv, de abstinență în perioada postului de la relații trupești e cu totul altă situație: aici intră în concurs două obligații: aceea a abstinenței și aceea a datoriei conjugale. Cea a datoriei conjugale prevalează, deoarece nerespectarea datoriei conjugale este păcat grav, pe când nerespectarea abstinenței nu este păcat grav. De aceea, nu voi recurge la abstinență fără acordul liber al soției mele, dar voi posti și fără să am acordul ei.