Citat:
În prealabil postat de vintage
glykys,
oare nu le-as putea incadra la "fapte bune"?
Ca doar faptele bune dovedesc iubirea de aproapele si iubirea de aproapele duce incet, incet la iubirea de Dumnezeu... logica mea e cam trasa de par, nu?
Noapte buna! si Doamne ajuta!
|
Fratilor, roadele Duhului Sfant toate se impletesc (dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, Blândețea, înfrânarea, curăția. galateni 5, 22-23). Cine traieste (cu adevarat) intru Hristos Iisus le are pe toate acesta, nu lipseste nimic.
Astfel, nu iti fa probleme ca ai uitat ceva, ideea ta a fost inteleasa.
Cea mai mare porunca din legea veche era iubirea de Dumnezeu si de aproapele, insa putini o intelegeau. Hristos nu da o porunca noua in sine, ci doar un mod de aplicare a iubirii de aprapele (caci iudeii nu intelegeau ce inseamna iubirea de aproapele, de aceea Hristos a spus pilda samarineanului milostiv.)
Astfel Hristos Iisus spune: "sa va iubiti unul pe altiul, asa cum v-am iubit EU pe voi", deci nu oricum, nu dupa socotinta fiecaruia.
Iubirea de semenei nu duce neaprat la iubirea de Dumnezeu, caci "si paganii din fire fac cele ale legii" (Romani cap 2). Sunt multi necrestini ba chiar atei care arata o deosebita dragoste de aproapele, ba unii merg pana la jertfa de sine. Acestia implinesc insa doar iubirea de aproapele. Evident ca in baza faptelor lor bune (de iubire a aproapelui) vor fi judecati drept de catre Hristos Iisus si vor trari, caci "paganii care din fire fac faptele (bune) ale legii vor trai prin lege" (Romani cap 2).
Dar ca sa nu mai lugim mult vorba... ideea este urmatoarea. Desavarsirea iubirii este numai intru Hristos Iisus, Dumnezeu adevarat si om adevarat. Iubindu-l pe EL iubim si Dumnezeu si omul.
Dragostea de Dumnezeu nu poate fi despartita de dragostea de aproapele.
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi și dragostea Lui în noi este desăvârșită.
Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. " I Ioan 4