[dobrin7m]

Omul are doua cai de mantuire. Cele doua cai nu se resping una pe alta ci se inteleg si se ajuta reciproc cu iubire si Har de la Dumnezeu.
Cel care se afla pe o cale si va dispretui pe cealalta pacatuieste in fata lui Dumnezeu si impotriva Lui , pentru ca Dumnezeu a lasat asa.

Omul va trebui sa se aseze pe una din cai daca doreste sa se mantuie. Amanarea hotararii din pricina propriei voi si propriei placeri (nu imi place de nimeni , nimeni nu este ce vreau eu, nu am gasit inca ceea ce caut eu pentru mine ) nerugandu-l pe Dumnezeu sa ii trimita ceea ce lui ii este potrivit, este iarasi pacat impotriva lui Dumnezeu. In primul rand ca nu imi insusesc calea pe care Hristos mi-a dat-o si in al doilea rand pentru ca nu pun nadejde la Dumnezeu.

Daca se alege calea manastirii prin cununia cu Hristos, rauri de cerneala , de planset, de rugaciune au curs de la Sfintii si parintii Bisericii ca sa ii invete cum sa paseasca pe ea. Spun doar ca daca in casatoria cu un seaman se poate ajunge la tradare prin adulter sau desfranare, fiind pricina de despartire, apoi in casatoria cu Hristos asa ceva nu exista. Hristos fiind desavarsit El nu va trada niciodata. Singurul care tradeaza este omul care renunta la ea. Acesta nu va avea cale de intoarcere tocmai pentru ca a tradat desavarsirea.

Daca ai pasit calea casatoriei atunci aceasta sa fie cu binecuvantarea lui Hristos. Asa cum la Botez primim har de la Duhul Sfant, asa si la cununia in Biserica Sfanta primi har de la Duhul Sfant. De aceea este o taina. Daca nu esti cununat cu binecuvantare de la Dumnezeu atunci degeaba astepti cu nadejde la Dumnezeu ajutor in casnicie ca aceea nu este casnicie ci desfranare . Nu esti placut lui Dumnezeu pentru ca nu faci faptele bineplacute lui Dumnezeu. Degeaba tii posturi si te rogi, degeaba ceri ajutor si sprijin, ca acestea sunt fapte fara credinta. ca de ar fi credinta macar si de-un deget atunci ai tanji dupa binecuvantarea lui Dumnezeu.

Acum ma adresez celor care cununati cu binecuvantarea lui Dumnezeu voiesc sa faca toate cele placute de Dumnezeu.
A cadea in cele doua extreme, pe de o parte in habotnicia legata de relatiile celor doi si pe de alta parte in desfranare sunt doua mari pacate.
Domnul ne-a lasat cu simtaminte si ne-a spus: cei doi sa se impreuneze si apoi un timp sa stea in post si rugaciune si apoi iarasi sa se impreuneze ca sa nu fie pricina unul altuia de cadere in pacat. Iata ca nu condamna impreunarea cum unii poate inteleg. Deci a avea repulsie fata de ceva ce insasi Dumnezeu ne-a dat, este iarasi pacat. Pentru ca daca Dumnezeu considera ca nu este bine aceasta functie umana nu ar fi dat-o noua.
Domnul a spus : sa stea in post si rugaciune cu intelegere, deci cu intelegerea amandorura. daca unul n-a inteles si celalalt trece peste neintelegerea celuilalt, incercand diferite scuze, sau fapte voalate, (stau mai mult la teatru , sau lipsesc diandins de acasa), nu numai ca arata repulsie fata de partener dar arata si neiubire curata fata de Domnul. care a spus sa fie intelegere.