Domnule, fumatul eu nu am cum sa-l consider un pacat in sufletul meu, chiar daca ma deranjaza fumul de tutun, desi peundeva poate ca este nociv, habar-n-am, si de ce zic asta, poi este condamnat moral in general doar in anumite zone, in preajma unor locuri sfinte, in incaperi, in locuri unde se afla mai multzi nefumatori ca poate i-ar deranja, dar nu este un pacat dupa parerea mea. Poi tzigara nu este altceva decat o ardere a unei frunze si inhalarea unui fum, cam ca si un ceai dar inloc sa fie fiert este ars... deci de ce ar fi mai pacat fumatul unei tzigari sau al unei pipe in arshitza serii stand pe un scaun pe o prispa fatza de acelashi lucru linga o cafea sau un ceai fierbinte sau o ciocolata sau altceva, un compot de caise cu rom... si apoi daca locuiesti intr-un orash intr-o zona cu activitatzi industriale sau cu multe vehicule, adica intr-o zona unde abunda diferitele mirosuri si fumuri mult mai grele, atunci?!... Eu oricum, m-am obijnuit de ceva vreme fara sa fumez, era rau inainte nu atat ca fumam si-mi afecta la sanatate sau ca imi crease o anumita dependentza cat mai ales mi se formase un oarecare tic, ajunsesem sa fumez doua pachete pe zi, dar ma enerva nu atat dependentza ci ca nu puteam sta de vorba cu prietenii, cu cineva fara sa aprind o tzigara, si doar pentru asta ma simt mai bine, mai multzumit, ca daca ash fi sigur ca nu reincep sa-mi las buzunarele sa-mi abunde de tzigari, poate ca ash fuma, ash reincepe sa aprind la cafea cate una sau doua tzigari, macar intr-o duminica sau sambata seara, pe o veranda sau la o intalnire cu diferitzi amici... asta este parerea mea sincera. A fost buna si prohibitzia la ceva, candva, dar in opinia mea cam este o aberatzie... si totusi unele lucruri am impresia ca e bine sa nici nu le ai la indemana, sa stai cumva departe de ele... nu pentru ca ele te mushca ci pentru ca viatza fara ele pare mai simpla si poate mai romantica...
|