În prealabil postat de Krautrock
Vreti sa citesc "Critica ratiunii pure" in locul dumneavoastra?
Nu exista un argument moral la Kant. In "Critica ratiunii pure" omul isi pune problema conditiilor care fac posibila cunoasterea. In linii mari, cunoasterea este rodul odonarii pe care intelectul (care se ocupa de judecati) si sensibilitatea pura (e vorba de formele alea apriori ale sensibilitatii care sunt timpul si spatiul ca intuitii pure ce ordoneaza perceptia si nu provin din exterior ci apartin subiectului cunoscator) le induc asupra datelor sensibile. In afara de intelect si sensibilitate, omul mai are ratiune. Ratiunea teoretica ghideaza cunoasterea. Adica ideea de subiect unic al tuturor judecatilor noastre (pe care Kant o numeste suflet pentru a nu se abate de la traditia filosofica) asigura unitatea cunoasterii, idealul ratiunii pure determina cunoasterea umana de a progresa in actiunea ei de a cauta adevarul. Cu alte cuvinte aceste idei asigura ratiunii teoretice rolul de "motor al cunoasterii" si fac din noi mai mult decat simple masinarii. Scuzati exprimarea mai putin kantiana, dar asa mi-e mai usor sa explic fara sa silesc lumea sa caute in dictionarul de filosofie. Pana la urma scopul e sa pricepem ideea. Acuma, ideilor astea ale ratiunii pure nu le corespunde nimic in lumea fenomenelor si nu se poate demonstra prin nicio metoda, nici empirica, nici logica faptul ca "sufletul" sau "Dumnezeu" sau "nemurirea" exista. Dupa cum ziceam, chiar in aceasta carte Kand da jos cu argumentul ontologic, pentru ca lucrurile sa fie clare.
Pe langa ratiunea asta teoretica, ce ajuta la cunoasterea lumii, ratiunea are si o utilizare practica. Iar despre aceasta Kant scrie in "Critica ratiunii practice". Sa luam "idealul ratiunii pure" pe care Kant, tot pentru a respecta o traditie filosofica o numeste "ideea de Dumnezeu". Daca ratiunea nu ar contine un ideal, atunci actiunile noastre nu ar putea fi raportate la un principiu suprem. Am actiona dupa cum ne vine pe moment si am gasi justificare la orice prostie pe care am face-o. In realitate doar anumite fapte sunt justificate: cele morale, adica acele fapte care isi au sursa in ratiunea pura. Si pentru ca ratiunea e universala, adica exista la toti, doar acele actiuni sunt morale care ar ajuta la construirea unei lumi rationale. Spune Kant la un moment dat: "actioneaza astfel incat maxima vointei tale (motivul, scopul cu care faci ceea ce faci - e observatia nota mea) sa poata servi oricand drept principiu al unei legislatii universale". Cu alte cuvinte, actioneaza numai din ratiune, asa cum ar trebui sa actioneze orice om. Daca ratiunea nu ar avea un ideal, morala n-ar mai fi posibila, deci idealul ratiunii pure e o conditie de posibilitate a moralitatii. Nici vorba ca Immanuel Kant sa aduca vreun argument moral. El spune doar ca moralitatea e posibila deoarece ratiunea fiecarui om contine ideea de perfectiune. Ca unii nu vor sa tina seama de ratiunea lor, e alta treaba. Mai sunt si din acestia.
Ca o observatie, domnule Flying, faptul ca recunoasteti ca nu l-ati citit pe Kant, v-a fost util, deoarece ati beneficiat de o explicatie, buna, proasta, cum o fi ea... In sfarsit nu mai ma simt singurul individ nestiutor de pe aceasta planeta. Eu zic sa incepeti cu "Critica ratiunii practice". E un pic mai digerabila decat celelalte carti ale sale. Dar dupa aia trebuie neaparat parcursa "Critica ratiunii pure", chiar cu riscul de a da cu ea de pereti de nervi, pentru ca la final sunt lamurite raporturile dintre ratiunea teoretica si cea practica. La mine asta a fost ordinea, cu observatia ca eu l-am inceput pe Kant cu "Prolegomenele" pe vremea cand habar n-aveam de filosofie si aproape ca mi-am prins urechile si abia dupa aceea m-am apucat de "Critici" in ordinea in care v-am zis. Va previn insa ca filosofia e o boala la fel de grea ca pescuitul si daca v-a prins, nu mai exista leac.
Dar avand in vedere ca spuneati ca sunt certat cu logica, ma gandesc foarte serios sa ma apuc de pescuit. Nu de alta, dar asa pot studia mai bine evolutia speciilor sub actiunea selectiva a factorilor de mediu dar si sub actiunea selectiva a unditelor pe care le arunca pescarii pentru a prinde pestii mai putin adaptati sa perceapa capacanele intinse din exteriorul lumii lor.
|