Problemele tot mai dese ale populației actuale cu părul - prea gras, prea uscat, cade, se rupe - sau cu pielea - diferitele dermatoze - sunt provocate de numeroasele chimicale toxice din compoziția cosmeticelor și/sau a produselelor de igienă - săpunuri, șampoane, geluri, deodorante, diferitele creme.
Produsele naturale rezolvă în bună măsură aceste probleme. În unele cazuri, rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase.
Fabricarea manuală și folosirea în igiena zilnică a săpunului de toaletă - pentru mâini, față și corp - este o întoarcere la binefacerile produselor naturii.
Pentru mult prea numeroasele afecțiuni ale pielii, săpunul natural este binefăcător, în primul rând prin faptul că pielea - deja bolnavă - nu mai este agresată de substanțe sintetice și, în plus, în săpunul natural pot fi adăugate - în timpul procesului de fabricare - ingrediente naturale cu efect terapeutic.
Din punct de vedere chimic, săpunul este o sare, rezultată ca urmare a reacției dintre un acid - grăsimea și o bază - hidroxidul de sodiu (soda caustică); complementar rezultă glicerină, o parte glicerină și trei părți săpun.
Spre deosebire de săpunurile naturale vegetale, în procesul de fabricare a săpunurilor industriale ingredientul de bază este grăsimea de vită, datorită prețului scăzut și faptului că este la îndemână. Dacă ar fi declarat produs finit în această fază, săpunul rezultat prin fierberea sodei cu grăsimea de vită, ar semăna foarte mult cu binecunoscutul “săpun de casă”, acela produs de bunicii noștri, după tăierea porcului. Numai că, în acest caz, nu s-ar mai putea categorisi “de toaletă”, fin sau superfin. Pentru a-l aduce la acest rang, industriașii adaugă în săpun foarte multe chimicale. Se ajunge astfel în situația în care bună parte din săpunurile așa-zis fine și superfine au în componența lor mare parte din produsele sintetice folosite la fabricarea detergenților (chiar și a acelora cu care se spală pardoseala unui atelier de reparat auto sau un motor îmbâcsit de ulei, de exemplu).
Amintim doar câteva dintre chimicalele prezente în săpunurile industriale și trecute (obligație legală) pe etichetele produselor, dar pe care, asemeni E-urilor din alimente, nu le considerăm periculoase, deși ar trebui să ne ferim de ele:
* terpinol – iritant, poate cauza probleme respiratorii;
* benzaldehida – numit și ulei amar de migdale, un narcotic-anestezic, poate afecta sistemul nervos central și, inhalat, tensiunea arterială;
* acetat-benzil – irită plămânii și ochii și este cancerigen (a fost asociat cu cancerul pancreatic);
* sulfat (laurel) de sodiu – este folosit pentru a ajuta, stimula, favoriza absorbția celorlalte chimicale, distruge grăsimea naturală a pielii si slăbește proprietatea acesteia de a reține umezeala (utilizat în șampoane pentru proprietățile lui de detergent), poate altera materialul genetic celular (cunoscut ca mutagen) – a fost folosit în Japonia pentru a încuraja mutațiile bacteriale;
* triclosan – foarte popular (și la modă) antibacterial care, asemeni pesticidului 2,4 D, când a fost testat pe animale a fost găsit ca fiind toxic pentru sânge, ficat și rinichi.
Aici ar mai fi de adăugat faptul că glicerina rezultată, împreună cu săpunul - din săpun, de fapt - ca urmare a reacției dintre grăsimi și soda caustică, este extrasă și vândută ulterior la prețuri ridicate, iar în locul ei se pune alumină, care induce impresia-senzația de umectare, în timp ce sistemul imunitar se străduiește să îndepărteze “corpul străin” - alumină.
(Informație luată din U.S. Federal Food, Drug & Cosmetic Act of 1938 și din numărul din februarie 2001 al Better Nutrition Magazine, “The Cure for Cancer” de Hulda Regehr Clark, Ph.D., N.D. & the Internet)
|