Despre manie - ultima parte
31* Firile curioase voiesc sa vada fapta aproapelui si privesc cu ochi atenti ratacirea lui. Si de o afla, o rapesc si o analizeaza, iar de nu o afla, voiesc mai bine sa o inchipuie plasmuind-o decat sa plece cu curiozitatea nesatisfacuta.
32* Vorbeste cu grija inaintea celui mandru si bolnav de invidie, caci cand tu vorbesti, el da cuvintelor tale talcul care voieste. Deci din cele bune ale tale ia pricini vatamatoare, cuvintele tale schimbandu-se in cugetarea sa dupa felul bolii lui.
33* Am vazut pe unii facand in ascuns tot felul de pacate, si amagiti de presupusa lor curatie, ii osandea aspru pe cei ce savarseau greseli mici la aratare.
34* Lucratorul priceput mananca numai boabele de struguri coapte, neculegindu-le pe cele verzi; tot astfel si mintea inteleapta va lua aminte cu sarguinta la virtutile pe care le vad la unii. Cel nepriceput insa va cerceta cu lumanarea lipsurile si defectele fratelui sau. Despre aceasta sa zis: ''Iscodit-au faradelegi, istovitu-s-au nascocind iscodiri.'' (Psalmi 63,6)
35* Sa nu osandesti chiar de-ai vedea cu ochii tai, caci nu arareori acestia te inseala.
36* Cel ce judeca va fi judecat, deci osandit de propria lui limba.
37* Blandetea consta in a ne ruga sincer pentru cel ce ne tulbura chiar in vremea tulburarilor. Sufletul bland este tronul simplitatii, iar mintea manioasa e pricinuitoarea rautatii. Sufletele celor blanzi se vor imbogati intru cunostinte, iar mintea stapanita de iutime locuieste impreuna cu intunericul si nestiinta.
38* Simplitatea este deprinderea sufletului lipsit de cugetari felurite care s-a facut neclintit spre o gandire nerautacioasa. Nerautatea este o stare senina a sufletului, izbavita de orice cugetare vicleana.
39* Vicleanul nu este niciodata in pace ci totdeauna-i hartuit de manie, viclesug si de iutime. Totdeauna carteste, totdeauna e aspru, cand i se porunceste - graieste impotriva, se razvrateste; cand e sfatuit la bine - face rau; cand e dojenit - batjocoreste. El ia in ras pe cei ce viețuiesc bine, ii pizmuieste pe cei ce sporesc, se scarbeste de sfaturile bune, ii defaima si dispretuieste pe frati, ii dezbina, razvrateste, ii face rai, ii zeflemiseste pe cei indelung-rabdatori, se fatarniceste fata de straini, cleveteste, se asociaza cu fiecare impotriva celuilalt, ațâță la sfada, intarata pe unul contra altuia, e gata la ocari, defăimări si in a face numai rau. Precum se vede mania, intuneca mintea si il tine pe om intr-o agitatie continua si accentuata ducandu-l pana la nebunie.
40* Cand voiesti sa-l indemni pe cineva la bine, odihneste-l mai intai trupeste si cinsteste-l pe el cu un cuvant de iubire, ca nimic nu-l face pe om sa se rusineze si sa se schimbe de la rautatea lui spre cele bune ca bunatatile trupesti si ca cinstirea pe care o primeste de la tine.
|