Citat:
În prealabil postat de alibaba
Si eu am discutat asta la spovedanie cu parintele duhovnic. Gandurile acestea provin de la pacatele pe care le-am facut; daca am avea sufletul curat, am avea si gandurile curate. Dar din moment ce noi am cunoscut pacatul automat ne vin in minte imagini, senzatii, ganduri. Sunt proiectia experientelor noastre si a simtirilor noastre.
Adevaratul merit, insa, este lupta permanenta cu ele. Conditia de om implica pacatul, iar ca si pacatosi noi trebuie sa platim pentru pacatele noastre in viata asta si in cea de dupa. Astfel, daca vrem sa primim iertare de la Dumnezeu trebuie sa ne asumam responsabilitatea asupra a ceea ce am facut si sa luptam in permanenta nu doar cu pacatele, dar si cu cicatricele acestora, adica gandurile rele.
Deci da, pacatul este din prima clipa cand avem gandul in minte dar il putem birui luptand zi de zi impotriva lui. Este o lupta zilnica, un chin permanent, crucea pe care trebuie sa o ducem daca vrem sa fim cu Dumnezeu. Sper ca te-am lamurit un pic :)
|
Pai si cum ramine cu calugarul care sa luptat cu gindurile necurate cu toate ca nu savirsise nici un pacat necurat? Si multi alti sfinti care au fost luptati de acest drac pina la adinci batrinete ? cu toate ca erau curati ca lacrima... Din pacate nu prea am inteles nimic... cel putin din multe istorii din Pateric se vede ca pentru lupta cu poftele se dau cununi desigur conditia sa nu savirsim pacatul... Si inca ceva daca nu esti ispitit (incercat) cum poti primi cununa? S-au cum spunea un sfint unde nu este razboi nu este nici cununa si rasplata!