Eu tin posturile lungi in totalitate din clasa a noua sau a zecea. Pilda unei colege mai mari cu un an m-a facut sa tin si eu. Mi-am zis: "Daca D... a reusit, voi reusi si eu, cu ajutorul lui Dumnezeu". Mi s-a parut usor de tinut, si a inceput si mama sa tina apoi posturile lungi.
Daca suntem invitati undeva, refuz in post mancare de dulce. Asa mi-a spus parintele duhovnic, asta nu e negociabil. Trebuie sa raspundem ca tinem postul randuit de Biserica. Daca am tine noi un post in afara celui randuit, da, trebuie sa ascundem, dar daca tinem postul randuit, de ce sa ne mandrim? Doar suntem slugi netrebnice, care abia ne facem, putintel, datoria. De ce sa ma mandresc ca tin Postul Mare de vreme ce nu il tin cum ar fi trebuit, post negru pana seara si dupa apusul soarelui putina mancare fara ulei? Asa ar fi trebuit tinut dupa pravila! Iar eu, care mananc de cate ori imi este foame, nu am niciun drept la ganduri de mandrie. Sper ca Dumnezeu sa primeasca si putinul meu post cu ulei...
|