[Daniel777]

Acum douăzeci de ani foarte puţini români ştiau despre viaţa şi minunile Sfântului Nectarie. Acum zece ani, datorită pelerinajelor în Grecia, unii români au început să îl cunoască pe sfânt. Datorită tipăririi primelor cărţi despre sfânt, faima sa a început să se răspândească în toată ţara. Astăzi, Sfântul Nectarie este recunoscut ca unul dintre sfinţii grabnic ajutători.
„Cine este Sfântul Nectarie?”
La această întrebare, unii dintre cititorii acestei cărţi ar fi gata să spună: „Este sfântul care m-a ajutat la greu”, sau „Este sfântul care mi-a ajutat mama”, sau alte rude, sau „Este sfântul care m-a ajutat să mă apropii de Biserică…”
Pentru astfel de cititori, o prefaţă la această carte nu îşi are rostul. Ei abia aşteaptă să se bucure duhovniceşte, citind noi minuni ale sfântului.
Această prefaţă se adresează, însă, mai ales celor care au auzit de la alţii că Sfântul Nectarie este un mare făcător de minuni şi vor să ştie mai multe despre acestea…
Există mari sfinţi, canonizaţi de Biserică de sute de ani, dar despre care nu se ştie decât că au dus o viaţă de nevoinţă sau că au primit moarte mucenicească. Nu sunt cunoscute minunile lor.
În cazul Sfântului Nectarie, lucrurile stau altfel. Trecut la Domnul în anul 1920 - şi canonizat în anul 1961 -, sfântul şi-a arătat ajutorul în toate colţurile lumii.
Faima Sfântului Nectarie creşte şi în România. Lucrul aceste se vede şi din grija acordată prăznuirii sale, pe 9 noiembrie. În Bucureşti, la Mănăstirea Radu Vodă, din an în an vin din ce în ce mai mulţi credincioşi din întreaga ţară.
În acelaşi timp, şi la alte biserici sau mănăstiri în care se află părticele din moaştele sfântului creşte numărul pelerinilor. La Iaşi, la Şinca, la Ghimiceşti, la Brădetu sau în alte biserici, Sfântul Nectarie a vrut să ajungă o parte – mai mică sau mai mare – din sfintele sale moaşte. Dar ceea ce contează este mai ales credinţa cu care oamenii vin să i se închine.
Din ce în ce mai mulţi părinţi dau copiilor lor numele de Nectarie sau Nectaria, pentru că au fost ajutaţi de sfânt sau pentru că cer ajutorul sfântului pentru copiii lor.
Părintele Constantin Karaisaridis din Atena îi mărturisea odată unui teolog român că, în fiecare familie credincioasă din Grecia, Sfântul Nectarie a făcut cel puţin o minune. Cum a făcut şi în familia acestui părinte…
Din păcate, mulţi dintre cei ajutaţi de sfinţi se ruşinează să dea mărturie despre ajutorul primit. „Ce vor zice ceilalţi?” „Ce vor zice colegii de serviciu dacă află?” „Ce vor zice rudele?”
Unii îndrăznesc totuşi şi scriu mărturii pe care le semnează cu pseudonime sau cu iniţiale. Dacă nu pot mai mult, e bine şi atât. Dar e greu de înţeles cum, după ce au citit că Sfântul Nectarie le-a cerut în mod expres unor oameni cărora li s-a arătat să scrie sau să vorbească despre minunile sale, unii preferă tăcerea. Ascund lumina sub obroc. (E adevărat că există şi minuni care nu pot fi înţelese decât de cei care le-au trăit. De aceea este bine ca cei ajutaţi de sfinţi să îşi întrebe duhovnicii dacă e bine sau nu să facă publice anumite minuni sau anumite detalii legate de unele minuni.)
Cât priveşte mărturiile făcute publice, mulţi s-au întărit în credinţă datorită lor. Poate că cea mai cunoscută mărturie legată de minunile Sfântului Nectarie în România este cea a preotesei Maria Oprea din Sibiu. Aceasta a avut o sarcină extrauterină; doctorii i-au cerut să avorteze, dar ea nu a acceptat aşa ceva. Şi, prin rugăciuni către Sfântul Nectarie, sarcina a devenit normală. Şi copilul s-a născut cu bine…