View Single Post
  #66  
Vechi 19.05.2017, 00:12:46
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit

Binecuvantata fii sora forever,da,ptr totdeauna !
Uneori si un simplu gest ca este important cel cu care vorbesti, ii ridica tonusul unui om.Nu prea aveam in cap ce sa iti scriu,aveam de gand sa iti scriu ceva orice, dar acum mi-am adus amimte ca aveam de gand sa pun aici pe Forum, o foarte frumoasa conferinta care nu era inca tradusa in romana atunci cand am vazut-o prima oara ,dupa vreo 5 zile de la postare.Atunci deja avvea aproape 900.000 de vizualizari.Titlul ei este :" De ce singurul viitor demn de construit ne include pe toți” cu un autor surpriza Papa Francisc .
https://www.ted.com/talks/pope_franc...guage=ro#t-951
Mie mi-a placut .Sper ca sa iti placa de asemenea.

0:11[Sanctitatea Sa Papa Francisc filmat în Vatican. În premieră la TED2017]
0:15Bună seara - sau bună dimineața, nu sunt sigur ce oră e acolo la voi. Indiferent de oră, mă bucur să iau parte la conferința voastră. Îmi place mult titlul The future you pentru că deși e orientat către viitor, ne invită să pornim un dialog chiar azi. Să ne uităm la viitor printr-un tu.Viitorul Tu. Viitorul e făcut din tine, adică din întâlniri, pentru că viața se scurge prin relațiile noastre cu alții. Mulți ani de viață mi-au întărit convingerea că existența fiecăruia e strâns legată de cea a celorlalți: viața nu e doar timpul care trece, viața e timpul presărat cu întâlniri.

1:27Când îi întâlnesc sau îi ascult pe cei bolnavi, pe imigranții ce înfruntă greutăți teribile în căutarea unui viitor mai bun, pe deținuții care poartă infernul în suflete și pe acele persoane, mai ales tineri, ce nu-și pot găsi o slujbă, mă întreb adesea: „De ce ei și nu eu?” Eu însumi m-am născut într-o familie de imigranți. Tatăl meu, bunicii mei, ca mulți alți italieni, au plecat în Argentina și au avut soarta celor care rămân cu nimic. Și eu aș fi putut foarte ușor să ajung printre cei „respinși”. De aceea mă întreb mereu, în adâncul inimii: „De ce ei și nu eu?”
2:34În primul rând, mi-ar plăcea foarte mult dacă această conferință ne-ar aminti că avem nevoie unii de alții, nici unul dintre noi nu e o insulă, un eu autonom și independent, separat de ceilalți, că putem construi viitorul doar împreună, fără a exclude pe nimeni. Nu ne gândim la asta prea des, dar totul este interconectat și trebuie să ne readucem legăturile la starea lor sănătoasă. Chiar și judecata aspră pe care o țin în suflet pentru fratele sau sora mea, rana deschisă care nu s-a vindecat niciodată, răul care nu a fost iertat, ranchiuna care îmi va face doar rău, . sunt părți ale unei bătălii care sălășluiește în mine, un licăr încrustat adânc în suflet care trebuie stins înainte să izbucnească în flăcări, lăsând doar cenușă în urmă.
3:38Astăzi mulți dintre noi par a crede că un viitor fericit e imposibil de atins. Deși astfel de griji trebuie luate în serios, acestea nu sunt de nedepășit. Pot fi depășite dacă nu ne închidem în noi înșine. Fericirea poate fi descoperită ca un dar al armoniei dintre întreg și fiecare componentă în parte. Chiar și știința, iar voi o știți mai bine decât mine, indică o înțelegere a realității ca fiind un loc unde fiecare element se conectează și interacționează cu toate celelalte.
4:27Iar asta mă aduce la al doilea mesaj: Cât de frumos ar fi dacă o creștere în inovații științifice și tehnologice ar veni cu mai multă egalitate și incluziune socială! Cât de frumos ar fi ca în timp ce descoperim planete îndepărtate, am redescoperi nevoile fraților și surorilor din jurul nostru. Cât de frumos ar fi dacă fraternitatea, acest cuvânt frumos și uneori incomod, nu ar fi redusă doar la asistența socială, ci ar deveni în schimb atitudinea de bază în alegerile politice, economice și științifice, dar și în relațiile dintre indivizi, oameni și țări. Doar educând oamenii în spiritul fraternității, solidarității adevărate, vom putea să trecem peste „cultura deșeurilor”, care nu are de-a face doar cu mâncare și bunuri, dar mai ales cu persoanelecare sunt date la o parte de sistemele noastre tehno-economice care, fără să realizeze, se concentrează pe produse în loc de oameni.
6:08Solidaritatea e un termen pe care mulți îl vor șters din dicționar. Solidaritatea totuși nu e un mecanism automat. Nu poate fi programată sau controlată. E un răspuns liber născut în inima fiecăruia. Da, un răspuns liber! Când descoperim că viața, chiar în mijlocul atâtor contradicții, e un dar, că dragostea e sursa și sensul vieții, cum am putea să rezistăm pornirii de a face bine unei alte ființe?
6:50Pentru a face bine avem nevoie de memorie, de curaj și de creativitate. Mi s-a spus că TED reunește multe minți creative. Da, dragostea are nevoie de o atitudine creativă, concretă și ingenioasă. Nu sunt de ajuns bunele intenții și formulele rituale, folosite atât de des pentru a ne liniști conștiința. Să ne ajutăm reciproc, să ne amintim că celălalt nu e o statistică sau un număr. Celălalt are un chip. Acel tu e întotdeauna un chip concret, un frate de care să ne îngrijim.
7:52Există o pildă spusă de Iisus care ne ajută să înțelegem diferența dintre cei care ar prefera să nu fie deranjați și cei care au grijă de alții. Sunt sigur că ați mai auzit-o: e pilda bunului samaritean.
Când Iisus a fost întrebat: „Cine e aproapele meu?” sau: „De cine ar trebui să am grijă?”, Iisus a relatat această poveste, povestea unui om care a fost atacat, jefuit, bătut și abandonat la marginea drumului. Când îl văzură, un preot și un levit, două persoane respectabile ale vremii, au trecut pe lângă el fără a se opri să-l ajute. Apoi, un samaritean, o etnie disprețuită în vremea aceea, a trecut pe acolo. Văzându-l pe omul lovit întins pe jos, nu l-a ignorat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În schimb, a simțit compasiune pentru acest om, ceea ce l-a făcut să acționeze foarte concret. A turnat untdelemn și vin pe rănile omului neajutorat, l-a dus la un han și a plătit din propriul buzunar ca să fie ajutat.
9:26Pilda bunului samaritean e pilda umanității de azi. Drumurile oamenilor sunt pline de suferințepentru că totul se axează pe bani și pe lucruri în loc de persoane. Există acest obicei al oamenilor ce se cred „respectabili”, de a nu avea grijă de ceilalți, lăsând astfel în urmă mii de ființe umane sau popoare întregi, pe marginea drumului. Din fericire există și cei care creează o lume nouă având grijă unii de alții chiar din buzunarul propriu. Maica Tereza din Calcutta a și spus: „Nu se poate iubi decât pe propria cheltuială”.
10:26Avem atâtea de făcut și trebuie să le facem împreună.
Dar cum le putem face cu tot răul pe care-l respirăm în fiecare zi? Slavă Domnului, niciun sistem nu ne poate anihila dorința de a ne deschide către bine, de a avea compasiune și capacitatea de a reacționa împotriva răului,toate acestea izvorând din adâncul inimii. Acum îmi veți spune: „Sigur, sunt cuvinte frumoase, dar eu nu sunt nici bunul samaritean și nici Maica Tereza din Calcuta.” Dimpotrivă, suntem prețioși, fiecare dintre noi. Niciunul dintre noi nu poate fi înlocuit în ochii lui Dumnezeu. În întunericul conflictelor de azi, fiecare dintre noi poate deveni o candelă strălucitoare, o încurajare că lumina va învinge întunericul, niciodată invers.

11:27Pentru noi creștini, viitorul are un nume, iar acela e speranța. Să ai speranță nu înseamnă să fii un optimist naiv și să ignori tragediile cu care se confruntă umanitatea. Speranța e virtutea unei inimi care nu se închide în întuneric, care nu rămâne în trecut, care nu lâncezește în prezent, ci știe să vadă ziua de mâine. Speranța e ușa ce se deschide spre viitor. Speranța e o sămânță umilă și ascunsă a vieții care, cu timpul, se va dezvolta într-un copac mare. E ca o drojdie invizibilă care lasă aluatul să crească, care dă savoare tuturor aspectelor vieții. Și poate face atât de multe pentru că un licăr micuț de lumină care se hrănește din speranță, e de-ajuns să spargă scutul întunericului. Un singur om e de ajuns ca speranța să existe, iar acel om poți fi tu. Iar apoi va mai fi un tu și încă un tu și se transformă într-un noi. Dar speranța începe când avem un noi? Nu! Speranța a început cu tine. Când există un noi, atunci începe o revoluție.
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote