[nobilissim]

Deci cel ce pe acestea în vremea lor, cu bună tocmire şi rânduială le lucrează, acesta poate după scoaterea afară din inimă a patimilor, şi întru cântarea de Psalmi să stăruie, şi pe gândurile cele ce se ridică prin simţiri, şi cu multă tulburare, după lege să le muncească; Şi pe ochiul cel simţit, împreună cu cel gândit adică al inimii, când şi de acest lucru ar fi trebuinţă, să-i întindă şi să caute la Cer, şi curat întru adevăr să se roage. Şi acest lucru iarăşi câte odată, şi prea de puţine ori, pentru dracii cei ce în aer (văzduhul inimii n.n.) ne pândesc. Ca să fie inima din străjuire şi păzire curăţită. Căci dacă rădăcina va fi Sfântă, după Dumnezeiescul Apostol, arătat este că şi ramurile şi rodul” (Efes. 5, 26) [22]. Iară afară de chipul care am zis, cel ce ochiul şi mintea la Cer le ridică, şi cu mintea oarecare lucruri voieşte să le nălucească, idoli mai vârtos, şi nu adevăr oglindeşte. Căci inima lui este necurată, de aceea cu întâia şi a doua luare aminte nu sporeşte. Că precum la zidirea Casei, nu acoperământul mai întâi, apoi temelia o punem, că este cu neputinţă acest lucru. Ci întru alt chip, adică întâi temelia, şi după aceea zidirea, şi apoi după aceasta şi acoperământul. Aşa şi pentru acestea vei înţelege. Că mai întăi adică pe inimă păzindu-o, şi pe patimi după aceasta micşorându-le, pe temelia cea Duhovnicească a casei o punem. Şi de atunci tulburarea cea care prin simţiri se ridică de la duhurile cele viclene, prin a doua luare aminte înapoi împingându-le, şi mai degrabă de război scăpând, deasupra temeliilor, pereţii casei celei Duhovniceşti îi înfigem. Şi după aceea, prin cea desăvârşită către Dumnezeu plecare (aplecare, ațintire - unii sfinți și cuvioși sfătuiesc că mintea trebuie să privească spre locașul inimii atunci când se roagă n.n.) şi căutare, şi pe acoperământul casei îl întindem şi îl săvârşim. Şi aşa casa cea Duhovnicească o săvârşim: întru Hristos Iisus Domnul nostru, căruia I se cuvine slava în veci

AMIN.

* în mss., p. 1407 s-a adăugat cu creionul explicaţia: “deoarece în Filocalia Elenă este pe apla”.

[8] Psalmii, 33, 8: “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în el”.

[9] Sfânta Evanghelie după Matei, 17, 4: “Şi răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una”.

[10] Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, 8, 35: “Cine ne va desparţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia”.

[11] Sfânta Evanghelie după Matei, 15, 19-20:
“19. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurca pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om”.

[12] Sfânta Evanghelie după Matei, 23, 26: “Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie şi cea din afară”.

[13] Ecclesiastul, 11, 9: “Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune”.

[14] Idem, 10, 4: “Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău, căci firea domoală înlătură mari neajunsuri”.

[15] Sfânta Evanghelie după Luca, 12, 29: “Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi”.

[16] Sfânta Evanghelie după Matei, 7, 14: “Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află”.

[17] Idem, 5, 3: “Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”.

[18] Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, 5, 8: “Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”.

[19] Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, 6, 12: “Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpâni tori lor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri”.

[20] Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, 4 , 13: “Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsură vârstei deplinătăţii lui Hristos”.

[21] Psalmii, 136, 4: «Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?» Am decalat trimiterea din mss., cu un stih de la 136, 5 Ia 136, 4.

[22] Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, 5, 26: “Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt".

"Filocalia de la Prodromu - Versiunea în limba română a antologiei în limba greacă, publicată la Veneția, în 1782, la care s-au adăugat și alte texte / Sf. Nicodim Aghioritul & Sf. Macarie Mitropolitul Corintului - New York: Ed. UNIVERSALIA, 2001; pag. 518"

Sursa online: archive.org/details/Filocalia-de-la-Prodromu-Vol.1
archive.org/details/Filocalia-de-la-Prodromul-Vol.2