30.12.2012, 18:42:10
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
|
|
Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Nespus de multa, cred, cata vreme durerea din noi insine, oameni pacatosi si adinc raniti, este atat de mare cand vedem pe cel drag ca alege calea rea. Doar pe noi nu ne vedem cu claritate in ratacire, din pricina orbirii sufletesti, adica a ochelarilor fumurii ai trufiei.
Asadar, daca pe mine, tata si om necajit in saracia mea sufleteasca, ma doare nespus cand vad pe fiul meu cum greseste, atunci cum oare simte si resimte Domnul Insusi pierzania noastra, a fiecaruia dintre copiii Lui?
Cu cat mai multa durere, cu atat mai mare mila si jertfa.
Sau poate ca e invers drumul, de la dragoste nesfarsita la suferinta/compasiune continua...:)
Si la actiune continua. Domnul iubeste si face. Neostoit, mereu!
Mereu, totdeauna, in veci: aceeasi doctorie fara egal revarsata peste intreaga lume.
Slava lui Dumnezeu!
|
Ce mesaj emoționant... și profund!!!
Doamne ajută!
An nou cu bucurii!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
|