View Single Post
  #27  
Vechi 05.12.2015, 13:06:46
zaharia_2009's Avatar
zaharia_2009 zaharia_2009 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.07.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.240
Implicit

Firul de discutie a fost lansat acum aproape 2 ani, ceea ce ar putea insemna ca adnotari, pareri sau marturisiri pe aceasta tema sunt deja tardive.
Dar citind postarile m-am gindit sa fac citeva observatii critice asupra subiectului si sa va marturisesc si voua experienta mea cu un prunc de 4 luni, oarecum asemanatoare cu a celor ce au postat anterior. Deci, mai intii, critica:
- am observat pareri legate de timpul de alimentatie al copilului, cu o ora anterior sau mai multe. Cineva chiar a conchis ca la copil in 45 minute laptele se digera.
In primul rind noi impartasim oameni si nu fiziologii. Exact ca in medicina: tratam bolnavi si nu boli! Adica, unul este intr-un fel, altul putin diferit, altul mai mult diferit decit ceilalti, etc. Asadar, trebuie sa facem ce spun canoanele, iar acestea vorbesc clar cum este cu nounascutii si cu sugarii si si cu copiii mici. Pe vremea cind au fost facute canoanele(mai ales ca ele nu au fost facute toate la aceiasi data) desigur ca existau in lume si sugari iar parintii bisericii au tinut cont de acestia. Si pt ca intre canoane si enoriasi exista slujitorii lui Dumnezeu, atunci facem ce ne cer ei. Iar daca ei aplica sau ignora aceste canoane ... este o chestiune doar intre ei si seful lor. Se vor descurca ei cumva. Noi insa fiind oameni sub lege, sub ascultare, atunci nu ne mai ramine decit sa facem ascultare.
- niste frumusei in ale credintei au concluzionat undeva aici in thread ca ce, sugarii constientizeaza unirea cu Hristos in taina sfintei impartasanii?
Atunci intrebam: dar taina sf. botez o constientizeaza? Ori pe cea a mirungerii, ori exorcismele de la botez si eventualele ulterioare? dar rugaciunile pt ridicarea din boala, dar pomenirea la sf. Liturghie si altele toate cite sunt, le constientizeaza? Si totusi din profunde invataturi noi le facem rinduiala completa dupa caz!
- am aflat ca postul este un exercitiu benefic pt. detasarea de lumea materiala pt a ne apropia de Dumnezeu? Oare chiar asa este? Acesta este postul? Dar saracanii extremi, care in Romania, ca si de aiurea, sunt cu duiumul, ar insemna ca sunt cei mai apropiati de Dumnezeu, iar de atitea lipsuri si indurari am putea spune mai ca nu-l imbrincesc pe Dumnezeu cit de aproape ar putea fi. Pai daca asa stau lucrurile si daca mai sunt si putin bolnavior de scirba, lene si frica de anemiere, oare nu este mai bine sa inlocuiesc postul cu o meditatie Zen sau Tao si sa vezi ce ma apropii de Dumnezeu, deoarece aceste tehnici tocmai asta ma invata, sa ma detasez de lume!!
Eu cred ca postul este cu totul si cu totul altceva, adica exact cum il arata Hristos: principala piedica in mintuirea omului este satan, si pe masura ce eforturile tale sunt din ce in ce mai sustinute pt a te apropia de Dumnezeu, el se arata din ce in ce mai mult si mai bine si te impiedica si mai dihai, cu infricosari sau cu dulcegarii. Iar unii dintre ei sunt de tarii puternice. Ori acestia nu se pot birui decit prin puteri sporite obtinute dupa cuvintul Evangheliei, cu post, rugaciune, vietuire curata, fapte de oricefel ale milosteniei, etc.

Iar acum experienta personala:

cunosc bine cazul unei familii cu un prunc care a fost botezat la 8 saptamini iar apoi duminica de duminica este dus la sf. Impartasaniae. Preotii, intrebati fiind despre rigori, au spus ca nu conteaza cind maninca dar cu cit intervalul de alimentare dinainte de impartasania si si dupa aceasta este mai mare, cu atit mai bine.
Preotii dau o lingurita plina cu vin la impartasanie(copilul nu este impartasit doar la momentul impartasirii enoriasilor, ci la momentul la care soseste la sfintul altar) astfel ca sugarul, in mod absolut evident, in 10 minute se ameteste, adica se imbata, are reactii bizare(grimaserie, gestica, nevoi-dorinte, agitatie, plins si apoi stare de prostratie) care deobicei sfirsesc cu varsatura. Parintii biologici au fost sesizati si mereu urmaresc la ce interval de timp se produce varsatura si ce consistenta are. De asemenea, parintii preoti(folosesc pluralul deoarece la biserica respectiva sunt 2 preoti si imparasesc deopotriva copii) au fost sesizati de comportamentul copilului si la repetate insistente au dat o singura data farimitura de Hristos doar cu f. putin vin dar apoi si-au revenit si iar umplu lingurita de vin si iar... lucrurile se repeta. In unica situatie cind a fost doar 1/3 din lingurita cu vin lucrurile au mers mai bine : varsatura s-a produs tirziu, dupa ce a mincat, la peste 2 ore de la impartasanie. Inca nu s-a incercat punerea sfintei impartasanii in aghiasma. Lucru care se practica curent la patul bolnavului sau a muribundului sau a celui afalt in pericol grabnic de sucombare.
Deci bietii parinti sunt mereu tulburati de aceasta intimplare si lucrurile merg asa inainte de la sine pina... cine stie pina cind!
Pe mine ma surprinde ca preotii nu au un comportament extrem de riguros fata de unica realitate din acest univers, trupul si singele mintuitorului Hristos. Pt ca, daca orice materie sfintita printr-o slujba: apa(la facerea aghiasmei), case, biserici(la sfestanie si tirnosire)mincare, haine, ulei, etc, atunci cind cade sau ajunge in locuri impure sau cind intentionat ajunge in asemenea locuri tocmai pt a-si face lucrarea de curatire si sfintire, ea isi face lucrarea ei dupa care materia isi pierde sfintenie si nu se poate produce o profanare a materiei care a fost sfintita si implicit a sfinteniei cu care se insotea(exemplu: cadera apei pe pardoseala la sfestirea casei si calcare ei apoi in picioare, nu este o profanare sau caderea apei tot la sfintire in ghiuveta si apoi urmarea cai canalului de scurgere la prima dare de drum a apei menajere).
Una singura din tot universul, Sf. si Dumnezeiasca impartasanie ramine sfinta si ceea ce este pina la ultimul elecron din ultimul atom oriunde ajunge intr-alta parte decit in corpul omenesc. Daca ea cade din lingurita preotului sau gura enoriasului, ea si acolo jos pe covor sau pardoseala ramine tot Sf. impartasanie si pt a fi salvata de la profanare exista doar o singura solutie: consumarea, mincarea acesteia de oriunde ar cadea sau oricum ar ajunge(mucegaita in sf. potir prin uitare in acesta!)
Doar in trupul omului(ca doar pt asta a fost intemeiata spre consum, data, recomandata)ea isi cedeaza sfintenia si, care asa cum spune si Sf. Simeon Metafrastul, intra in toate oasele, muschii, carnea, firele, fibrele, madularele, in toata tesatura si urzeala trupului indumnezeindu-l pe om, ea topindu-se contopindu-se cu trupul si savirsidu-se ca materie.

Asa ca, desi vechi threadul, s-ar putea sa mai gasim si cite ceva interesant pe aici legat de intimplarile sau practica altor parinti si parinti de copii.
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul .

Last edited by zaharia_2009; 05.12.2015 at 13:25:03.
Reply With Quote