Partea a 2a
[SIZE=4]Autorul Liturghiei[/SIZE]
[SIZE=4]Inainte de a prezenta originea, dezvoltarea si aria de raspandire a Liturghiei Sfantului Iacob, socotim ca nu este de prisos sa prezentam cateva date privind viata si activitatea Sf. Iacob, considerat de traditie ca autor al acestei Liturghii. Sfantul Iacob cel Mic sau fratele Domnului, cunoscut si sub numele de Iacob cel Drept, este amintit in Noul Testament de mai multe ori. Din Evanghelia de la Matei, retinem faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos a avut un frate, cu numele de Iacob. "Au nu le numeste mama lui Maria si fratii (verii) Lui Iacob si Iosif si Simon si Iuda"? (Matei XIII, 55). Acelasi adevar este confirmat si de Sfantul Evanghelist Marcu la VI, 3. Dar din textele scripturistice rezulta ca "sub denumirea de "frati ai Domnului" sint citati patru insi: Iacob si Iosif, Simon si Iuda; ca acesti "frati ai Domnului" se gasesc in diferite imprejurari impreuna cu Maica Domnului, in preajma Mantuitorului; ca ei niciodata nu sunt numiti fii ai Mariei, mama lui Iisus; ca denumirea de "frati ai Domnului" niciodata nu este data de Evanghelisti, care reproduc doar ceea ce ziceau iudeii, care nu credeau in Mantuitorul, pe care ei Il numeau si-L socoteau "fiu al teslarului"; ca singur Iisus este numit, chiar de iudeii care nu credeau in El, Fiul Mariei, chiar atunci cand, impreuna cu El, sunt enumerati si citati si "fratii Lui" care formau un grup aparte si deci nu sunt fiii Mariei, mama lui Iisus.[/SIZE]
[SIZE=4]Un lucru e cert si deplin atestat de textele evanghelice, ca doi dintre "fratii Domnului": Iacob cel Mic si Iosif nu sunt frati drepti ai Mantuitorului, ca fii ai Sfintei Fecioare, ci sunt fii ai acestei Marii a lui Cleopa, care se gaseste in preajma Domnului atat la Rastignire cat si la inviere. Spre deosebire de conceptia catolica, dupa care Iacob al lui Alfeu si Iacob fratele Domnului ar fi una si aceeasi persoana, teologia ortodoxa socoteste ca cei doi sunt persoane deosebite. Dupa cum spune Sf. Apostol Pavel, Sf. Iacov fratele Domnului este unul dintre cei carora Mantuitorul s-a aratat, separat, dupa inviere (I Corinteni XV, 7); iar dupa traditia consemnata de istoricul Eusebiu, Mantuitorul insusi, impreuna cu apostolii, l-a asezat pe Sf. Iacob episcop al Ierusalimului, fiind hirotonit chiar de Sfintii Apostoli. El era unul dintre cei trei (Iacob, Petru si Ioan) carora Mantuitorul, dupa inviere, le-a acordat "darul stiintei", pe care ei l-au comunicat si celorlalti apostoli, iar acestia celor saptezeci de ucenici, dintre care unul era Barnaba. Cand Sf. Petru este eliberat din inchisoarea de la Ierusalim, spune fratilor sa incunostiinteze despre aceasta pe Iacob (Fapte XII, 17). Sf. Apostol Pavel il viziteaza, atat in cursul primei sale calatorii la Ierusalim (Galateni I, 18-19), cat si in timpul ultimei sale calatorii misionare (Fapte XXI, 18). A avut un rol de capetenie la Sinodul apostolic de la Ierusalim (Fapte XV, 13-2l), fiind unul dintre "stalpii" Bisericii de acolo (Galateni II, 9). Ducea o viata sfanta si virtuoasa, traind in smplitate si saracie, pentru care chiar iudeii il stimau, dandu-i supranumele de "Cel drept" (Justus). Dupa parerea majoritatii exegetilor, el este si autorul epistolei sobornicesti care ii poarta numele, intre cartile Noului Testament.[/SIZE]
[SIZE=4]In anul 62 (sau 63), cand procuratorul Iudeii, Festus, murise, iar succesorul sau, Albinus, nu-si luase inca postul in primire, profitand de aceasta, arhiereul Ananias l-a judecat pe Sf. Iacob si l-a condamnat la moarte prin lapidare. Fiind urcat pe platforma templului si obligat sa renege credinta in Hristos, Sfantul Iacob predica, dimpotriva, cu putere, pe Cel rastignit; fiind aruncat de acolo, a cazut jos, a ingenunchiat si se ruga pentru iertarea ucigasilor sai; iudeii au inceput sa-l loveasca cu pietre, iar pentru ca inca nu murise, unul din ei i-a spart capul cu o maciuca.[/SIZE]
[SIZE=4]Asa s-a stins, ca martir, primul episcope al Ierusalimului. Biserica Ortodoxa il pomeneste in calendarul ei la 23 octombrie.[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
|