[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioana30

Banuiesc ca am facut mai mult rau, incercand sa postesc si neavand atata putere sa fac lucrurile cum trebuie? Dar ce este "cum trebuie"? Cat de tare s-a suparat Dumnezeu pe mine, vazandu-mi slabiciunea?

În nici un caz nu aţi făcut mai mult rău încercând să postiţi. Dumnezeu vede strădania fiecăruia, iar Biserica, precum o mamă iubitoare, împarte faptele suprameritorii ale celor mai buni copii ai ei, care sunt sfinţii, cu fraţii şi surorile lor care vor să înceapă urcuşul spiritual, fac primii paşi, dar, din cauza slăbiciunii lor şi nu din cauza unei rele dispoziţii sufleteşti nu pot duce postul până la capăt.
Vedeţi dv, foarte rar convertirea la o viaţă creştină se face dintr-o dată, aşa cum a fost, de exemplu, cazul Sf Pavel. Cel mai des oamenii Îl descoperă pe Dumnezeu, precum şi dulceaţa unei vieţi plăcute Lui în mod treptat, potrivit unui anumit parcurs al fiecăruia, care cunoaşte suişuri şi coborâşuri, înălţări şi căderi. Ceea ce este important este să fim mereu in statu viae ("pe drum", "în stare mergândă") în această călătorie a noastră spre Ţara Făgăduită, în care, în cadrul sensului general al înaintării, se mai întâmplă să ne şi întoarcem în loc.

Probabil că fiecare dintre noi a cunoscut, la un moment dat, deznădejdea: cu toţii ne-am spus: "ce folos că mă străduiesc să duc o viaţă plăcută Domnului meu, dacă nu se vede nici un progres şi nu sunt cu nimic mai bun decât acum câţiva ani, când nici nu îmi puneam problema aceasta ?". Asemenea gânduri nu vin de la Dumnezeu, ci de la duşmanul Lui şi al nostru. Sunt sugestii diabolice. Pentru ce nu punem problema şi invers: "ce s-ar fi ales de mine dacă nici măcar nu aş fi încercat, atâta cât am putut ?". Trebuie să ştiţi că duşmanul atacă cu precădere în perioade de post, când vede că suntem hotărâţi să postim. Dorinţa lui cea mai mare nu este înfruptarea în sine, cât să ajungem noi la ideea că orice efort e zadarnic. Din fericire pentru noi, la un moment dat insistenţa lui slăbeşte: atunci e momentul potrivit ca să mai urcăm un pic. Deci, cu speranţă şi cu rugăciune ca Dumnezeu să vă întărească, veţi reuşi să ţineţi o zi de post. Şi pe urmă două zile, apoi o săptămână, până când veţi ajunge la ceva care acum vi se pare incredibil: vă veţi dori ca postul să vină mai repede, ca să-i simţiţi din nou binefacerile.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.