Georgeval, este vorba despre atitudinea care trebuie luata fata de "cantaretii care deranjeaza" mai mult sau mai putin, prin vocile lor. Nu le bagi pumnul in gura sa nu mai cante, nu le zici ca nu o fac cum trebuie, ca nu sunt smeriti, ca ii deranjeaza pe altii, ca incalca canoanele, cand ei au dragoste sa cante... Se mahnesc, inceteaza sa se roage si poate nici nu mai vin in biserica.
Spuneam ca in biserica mea s-a gasit o solutie foarte frumoasa in acest sens: fiecare "cantaret" a fost luat la o parte de catre un preot sau de catre dascal, a fost laudat ca ar canta frumos la slujba (
) si a fost rugat sa ramana putin sa exerseze cum se canta corect si la unison pentru "a-si perfectiona vocea" si pentru "a se auzi mai frumos". Am avut in fata portativul si am cantat cu totii "Doamne miluieste", deci nu chestii grele. Toti care au acceptat au fost incantati, au fost felicitati si incurajati, nimeni nu a fost apostrofat ca nu ar canta bine, desi poate s-ar fi cuvenit, si toti au fost invitati la alte runde de repetitii. Mie mi se pare o solutie foarte frumoasa si sunt sigura ca in timp va da rezultate. E minunat sa vezi cum se incearca formarea unui cor bisericesc din mosi, babe plus cativa tineri mai mult sau mai putin afoni, adica chiar din persoanele pe care altii i-ar pune imediat la zid si i-ar reduce la tacere. Daca ai fi vazut ce bucurie era pe fetele lor ca au putut si ei canta in cadru organizat "Doamne miluieste" si ca au fost si apreciati si incurajati sa cante desi stiau bine cum canta... Eu una nu as da acest cor improvizat din biserica mea pe corul Patriarhiei.