Alte rânduieli si povătuiri

- Pentru cei ce au răposat fără lumânare (adică nu li s-a putut aprinde si pune în mână o lumânare când si-au dat sufletul), cu putin înainte de Sfintele Pasti se dă la altar o lumânare mare (numită făclie), adesea împodobită cu o pânză albă ori un prosop, pe care preotul o aprinde de la Pasti până la Înăltare, la ceremoniile din sfântul locas. Unii crestini practică această rânduială în fiecare an, până la pomenirea de sapte ani. Este un obicei bun, foloseste sufletului, nu însă asa de mult cum se crede. Trebuie însa să fim atenti să apucam înainte si să aprindem în sufletul nostru cât suntem în viată lumina lui Hristos, care este învătătura cu poruncile Sale. După moarte poti să dai sufletului o mie de lumânări; dacă nu ai aprinsa făclia din suflet tot la întuneric mergi, că numai Domnul Hristos este Lumina lumii. Faptul că cineva a murit fără lumânare este, în ciuda credintelor băbesti, nesemnificativ. Cu deosebita semnificatie si de mare importantă este pentru cineva să moară spovedit si împărtăsit. Aceste două Sfinte Taine ajută mult sufletelor noastre atât în această viată, cât si după moarte.