Se vehiculează, cred eu, prea mult cuvîntul ură în aceste postări. Eu m-am referit la ceva ce, poate, e mai subtil decît ura în cele ce-am afirmat pînă acum,anume la indiferentă.
Întrebarea care mă chinuie rămîne: cum să-mi înfrîng indiferenta fată de neprieteni, venind în întîmpinarea poruncii Mîntuitorului de a ne ruga pentru vrăsmasi (inclusiv, să zicem, pentru tortionarii din epoca 1945-1989). Oare din egoism îmi vine indiferenta aceasta? Sau din spiritul de conservare, specific ființelor vii? Mă tem însă că e o lucrare a diavolului mai gravă decît pot eu întelege deocamdată...
|