Am aproximativ aceeasi problema. Sunt nascut ca ortodox de rit vechi (rus lipovean) si am trait cu multe indoieli si framantari pana in urma cu ceva timp in ceea ce priveste dreapta credinta. Cu ajutorul lui Dumnezeu am descoperit incetul cu inceptul calea cea dreapta. Mi-a luat ceva timp dar, slava lui Dumnezeu ca in sfarsit am ajuns la ea.
Problema are multe ramificatii si implicatii atat pe plan sentimental cat si social. De cand sunt pe picioarele mele am inceput sa merg la bisericile ortodoxe pe stil nou pentru ca aici am crezut si simtit ca e bine si corect dar, fara a vedea daca e canonic (nu am studii si nici nu am vorbit cu cineva care sa ma poata sfatui in aceasta privinta), eu fiind botezat pe stil vechi. Intre timp am cunoscut-o pe prietena mea care este o fiinta credincioasa si care am simtit ca simte si traieste ortodoxia cea dreapta. Prietena mea este ortodoxa pe stil nou, tin foarte mult la ea si nu vreau sa o atrag in nici un fel de la dreapta credinta. Am discutat problema in cazul in care ne casatorim si am stabilit, sau mai bine zis, eu am venit cu decizia de a trece la ortodoxia de pe stilul nou. Dupa cum intuiti, parintii mei nici nu vor sa auda de asa ceva. Pana acum nici nu am discutat cu ei despre acest subiect. Acum stiti cum e, nu poti impaca si capra si varza (simbolic vorbind), dar oricum as proceda cineva drag mie tot o sa aiba inima franta intr-un fel sau altul. Si de ceva timp ma tot framanta gandul asta. Cu voia sau nu a parintilor decizia mea e luata fara a tine cont de parerea lor. Oare am procedat corect? Cu parintii ma inteleg bine si nu as vrea sa imi incep viata de familie fara binecuvantarea lor.
Dupa cum stiti cei pe stil vechi - fie ei romanii care tin de borsv sau lipoveni - au un stil foarte conservator, nu neaparat daunator de a tine credinta si obiceiurile in care s-au nascut.
Imi poate spune cineva in cauza cum se procedeaza daca vreau sa trec la adevarata ortodoxie? Ce alte sfaturi imi dati?
Va multumesc!
|