[laurastifter]

În prealabil postat de heaven

Daca imi arata si mie cineva unde anume in Biblie Hristos a dat liber la astfel de practici,o sa cred ca aici vorbim de crestinism si nu despre altceva.Eu stiu ca sta scris: ""Dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos" (Efeseni 4:32). "
Ba,mai mult,intrebat fiind Iisus pana unde este limita in care sa il iertam pe aproapele atunci cand greseste,El a spus ca de 70 de ori cate 7...adica,de fiecare data.Nu a spus "daca","in conditiile in care" etc....nu,Hristos nu a conditionat cu nimic,conditionarea apartine egoului uman!
Personal nu gasesc nimic "sfant" in aceste practici cu iz ocult practicate chiar in sanul Bisericii.Le vad ca pe un mod de a manipula prin teroare oamenii si a-i tine subjugati unor interese nu tocmai crestinesti si unei institutii care de multe ori in cursul istoriei a dovedit ca a deraiat de la invataturile lasate de Cel pentru care astazi ne numim crestini,desi,se numeste pe ea insasi "trupul Lui Hristos".
De aceea,dupa cum am mai spus,prefer in sufletul meu sa pastrez imaginea acelor sfinti calugari care atata dragoste aveau in ei,incat pana si pentru demonii care ii chinuiau se rugau asa cum si Hristos se ruga pentru cei care il batjocoreau si chinuiau si sunt convinsa ca oricine are in inima sa iubire de oameni si de Dumnezeu nu ar putea vreodata rosti cu buzele sale un astfel de blestem teribil impotriva unui seaman de-al sau,fie el cel mai pacatos dintre pacatosi.

Mă bucur tare mult să vă revăd pe forum! :)
La mulţi ani!
Domnul să fie totdeauna cu dvs şi cu toţi cei pe care-i iubiţi!
În privinţa excomunicării... sunt întru totul, întru totul de acord cu punctul dvs de vedere!
Mântuitorul nostru Hristos a spus: "pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară".
Dar ştiţi dvs parabola "Marelui inchizitor" din Fraţii Karamazov.
V-o amintiţi?
Dacă nu, pe scurt, era vorba despre Dumnezeul Cel viu în antiteză cu instituţionalizarea şi pervertirea credinţei.
Excomunicarea disidenţilor nu are legătură cu creştinismul, cu libertatea credinţei!
Este, pur şi simplu, ori o manifestare de fanatism religios, ori o strategie manipulativă.
Şi dvs, ca psiholog, ştiţi mai bine decât mine cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.
Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!