[paduretu]

În prealabil postat de laurastifter

cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.
Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Înaltător...asa gândea si Eva...înainte de discutia cu şerpisorul.