View Single Post
  #370  
Vechi 03.11.2015, 23:24:05
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul
O societate care trece de la un regim totalitar la o asa-zis democratie parcurge o perioada de tranzitie. Un fel de drum prin desert. Unul dintre elementele care arata cat de scurta sau de lunga va fi perioada de tranzitie este simtul civic. Cu cat se formeaza mai repede cu atat mai bine. La noi asa ceva nu a existat decat rar si haotic, mai degraba emotional decat rational.Asta pentru ca societatea noastra, de la Revolutie si pana in prezent, a fost profund divizata din mai multe cauze, pentru multe dintre ele purtam toti vina. Cand exista un simt civic structurat, cand oamenii isi cunosc bine drepturile si obligatiile, si ale lor si ale conducatorilor, revendicarile, cand apar, au un caracter mai aplicat, mai precis. La noi neexistand asa ceva, trecem foarte usor de la ciobanul mioritic la Victoria Lipan. Este un semn evident ca s-au acumultat frustrari sociale la greu, ignorate, si care acum izbucnesc haotic, in toate directiile. Evident ca ele se rasfrang si asupra cui trebuie si asupra cui nu trebuie.Frustrarea acumulata pe perioade lungi rareori izbucneste logic. Ceea ce vedeti este nasterea simtului civic in chinuri :) Este un mare semnal de alarma pt politicieni, este falimentul unui intreg sistem,daca nici acum nu inteleg mesajul atunci vor asista, poate, la scene care s-au mai repetat in istorie. In mai putin de 10 ani veti vedea un alt gen de societate, nu stiu daca mai buna sau mai rea, dar foarte diferita de ceea ce isi inchipuie multi de acum. Exista studii de psihologie a multimilor care surprind acest gen de reactii si fenomene. S-au mai intamplat in istorie si se vor mai intampla.
Just. Dar acest simț civic care se exprimă acum să fie oare cel binecuvântat?
Din câte am văzut eu în seara asta în centru, aș numi: psihologia gloatei postmoderne dintr-o subțară lăsată de izbeliște în suburbiile istoriei lumii. Sau ceva asemănător....
Nu (mai) cred în simțul civic românesc. Suntem gloată, nu națiune - după opinia mea, să mă ierți.

O Națiune are câteva coordonate comune care îi sunt sfinte. Și cărora oamenii își dedică ceva important din viața lor. Uneori viața întreagă. Dau un exemplu la repezeală: nemții. Sunt multe altele, cum prea bine cunoști.
Iar la noi, eu unul constat un tip foarte curios de schizofrenie socială (ca să zic așa, cum îmi vine acum): uimitor de multe clivaje reciproce, conflictualități profunde în toate direcțiile omenescului la toate nivelurile.
Unde mai este azi acel ceva (și cineva) Unificator care ar putea să polarizeze pilitura de fier a unei Națiuni? Eu unul nu mai știu....
NIci măcar muzica nu ne mai unește. Ci, iată, ne dezbină "în harfe răsfirate"... Ce-n zbor invers se pierd, ca să-l parafrazez pe-un alt Ion...:)