[heaven]

Va multumesc tuturor pentru postari,sunt deosebit de interesante,mai ales ca vom observa niste puncte comune in aceste relatari.
Referitor la ce a spus Catalin,sigur ca pot exista si ispite,insa in toate exista un sens.Iar sensul il vom citi in rezultatele celor intamplate cu persoana in cauza.Ce s-a petrecut cu ele in urma acestor evenimente?Cum privesc acum moartea?Dar viata si relatia cu Dumnezeu?
Atunci cand am luat cele doua interviuri,ce m-a interesat mai mult decat experienta in sine,daca cele traite au transformat scala de valori personale ale acelui om si daca a existat vreo resemnificare a sensului vietii.
Raspunsul a fost cu siguranta...da!Au invatat sa pretuiasca timpul,sa inteleaga cat de multa vreme pierdusera cu nimicuri,sa valorizeze aspectele care tin de suflet.O doamna mi-a zis ca a inteles cat de importanta era familia,cei dragi,sufletul si mantuirea ei si cat se irosea inainte de asta cu grijile materiale si ale sigurantei de zi cu zi,punand adevaratele lucruri de valoare pe ultimul plan.
Relatia cu Dumnezeu s-a schimbat,in momentul in care au constientizat iminenta mortii,pentru ca noi,desi teoretic stim ca vom muri,practic traim intr-o continua negare: "nu mi se poate intampla mie!","mai este destul timp,va fi candva intr-un viitor foarte indepartat" etc. Acum am inteles de ce spuneau anumiti duhovnici sa pastram gandul mortii in minte!In tot cazul nu era vorba de vreo inclinati morbida sau ca si-ar fi dorit sa tremuram de frica mortii...pana omul nu accepta moartea,el nu poate intelege si trai cu adevarat viata!
Cei cu care am discutat si au trait aceste experiente de granita,s-au intors la Dumnezeu.Nu ca ar fi fost atei inainte...insa ori isi pierdusera nadejdea,traiau in disperare crezand ca Dumnezeu si-a intors fata de la ei sau credeau,dar intr-un mod superficial,adica nu percepeau acel concret in viata lor al existentei Lui Dumnezeu,chiar daca doamna la care ma refer acum era profesoara de religie,dar si foarte credincioasa.
Se spune ca "Fericiti cei care nu au vazut si au crezut!"...asa este,dar cati dintre noi suntem asa?Poate cei mai multi suntem ca Toma necredinciosul si atunci,pentru cei ca noi,uneori,Dumnezeu hotaraste sa primim acest dar,al certitudinii ca El exista si ca viata dupa moarte este o realitate la fel de vie ca si cea in care ne desfasuram existenta de zi cu zi.Caile Domnului sunt invaluite in mister...
Cred ca daca "Cel Intunecat" ne-ar ispiti,ma indoiesc ca scopul sau ar fi sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu sau la trezirea din acest somn al inertiei in care multi dintre noi ne ducem existenta.