[mihaelamir]

Nu toti parintii lucreaza la birou (ne-am molipsit din revistele cu hartie lucioasa din care reiese ca toata lumea munceste pe la birouri - nu o sa vezi niciodata un articol in care sa se dea sfaturi despre cum sa iti usurezi munca la strung sau pe ambulanta). Nu toti sunt deznadajduiti si preocupati pentru ziua de maine. Ma uimesc ambuteiajele care se creeaza pe sosele la sfarsit de saptamana - foarte multi, enorm de multi, isi permit sa faca excursii costisitoare la mare si la munte. Democratia a venit peste noi ca un tsunami si a dus cu ea o tendinta de independenta prematura si exagerata. Adolescentii au primit libertate si drept de emancipare cu carul; si cum ce-i mult strica, nu au stiut sa profite de avantaje ci au transformat totul intr-un motiv de conflict. Nu au notiunea de respect nici pe cea de fiinte tutelate (nu degeaba pana la 18 sunt minori si au ca tutor parintii). Societatea (familia, scoala, biserica, institutiile de stat) a gresit enorm cand i-a lasat liberi. Acum nu ii mai putem aduce la punctul de plecare. Putem doar sa fim mai atenti cu generatiile viitoare.Trebuie ingraditi prin respecatarea reguluilor si limitari. Trebuie sa ii obligam sa traiasca etapele vietii asa cum se succed in mod natural, nu sa ii lasam sa le arda. Pana la 18 ani suntem ceva ce nu putem fi de doua ori in viata - minori (copii, adolescenti). Odata deveniti adulti ramanem asa pentru tot restul vietii. Si maturitatea este dura. De ce se sinucid? Pentru ca se arunca in niste situatii pe care nu au pregatirea, experienta si maturitatea sa le infrunte. Este greu sa fii parinte responsabil cand altii 100 nu o fac si e foarte greu sa innoti impotriva curentului.