Competitia tot mai acerba din societatea noastra constituie o alta cauza a depresiei si suicidului. Mereu ne comparam cu ceilalti.
Mereu incercam sa facem mai mult, mai bine, alergam, ne straduim, pentru ca atunci cand ne oprim in noi insine, sa descoperim ca viata noastra nu are sens. Alergam dupa cariera, cunoastere, apreciere, reputatie, demnitate, incercam mereu sa facem impresie buna, sa nu gresim si ne e foarte teama de cum vom fi vazuti.
Traim foarte mult in exteriorul fiintei noastre, fara sa stim care este adevaratul nostru sine, chiar fiindu-ne frica sa exprimam ce simtim, si ce suntem, de teama de a impresiona neplacut.
Cand vedem insa ca dorintele noastre se implinesc, suntem iar cuprinsi de lipsa de sens, de o disperare pe care iar incercam sa o uitam, fixandu-ne un alt scop imediat.
Cred ca oamenii se sinucid pentru ca nu gasesc nici un sens existentei lor, iar sensul vietii este bucuria pe care ne-o da Domnul.
Eu m-am luptat mereu cu depresia si erau zile intregi cand ma gandeam numai la sinucidere si la moarte.
Dar depresia e o binecuvantare,e o minune, pentru cine intelege asta. E o durere in tine care nu te lasa sa uiti nonsensul vietii in afara lui Dumnezeu. Imi aminteste mereu ca sensul vietii si bucuria si linistea -toate sunt la Hristos.
Cei deprimati si deznadajduiti trebuie sa stie ca Domnul e foarte aproape de ei si ca Ii cerceteaza cu iubire. O rugaciune scurta, putina chiar, dar din inima, in care ii marturisesti ca esti deznadajduit, ca nu mai crezi in nimic, face foarte mult. Daca nu mai facem calcule, daca nu mai incercam sa scapam de starea in care suntem, daca renuntam sa schimbam ceea ce nu se poate schimba, ci incercam sa traim durerea si disperarea noastra-linistea vine imediat.
Vindecarea depresiei sta in primirea depresiei ca pe un dar, fiindca este un dar, o binecuvantare, si increderea ca Domnul vrea sa ne bucuram, sa crestem;
Si mai e important sa nu traim in comparatie cu ceilalti, sa nu ne comparam cu nimeni, noi suntem unici, si fiecare are un drum minunat de parcurs.
|