În prealabil postat de vsovivi

Preţul de raft era mai mic decât preţul real pentru că toţi trebuiau să muncească şi să lucreze şi să aibă ceva ce vinde şi alimentara sau magazinele... deci erau rebuturi şi gunoaie care nu-şi justificau preţul uriaş de fabricaţie şi ca să aibă toţi ceva de muncă se practica preţul ţinut cât mai mic la raft ca să aibă tot românul posibilitate să-şi cumpere de acolo şi ei ceva, căci oricum diferenţa de preţ pierdută se scotea altfel... prin muncă şi exporturi şi vânzarea tuturor resurselor ţării către fraţii: sovietici, chineji, arabi, vecini sau chiar şi la occidentali exportam salam de Sibiu şi tot felul de haine sau lemn sau mobile sau materii prime... petrol, arme, aluminiu, ciment...

Deci preţul pe raft exista însă produsul real lipsea, pentru noi exista doar un surogat, un înlocuitor... însă cam la acelaşi preţ cu produsul lipsă... însă le puteai găsi pe toate prin cămările partidului sau prin circuitul interior al securităţii sau cel de partid căci ei aveau acces la altceva decât poporul, la cu totul altceva.

În capitalism e la fel doar că produsele sunt foarte multe, de aceiaşi calitate proastă însă sunt spoite şi făcute să lucească şi au un preţ foarte ridicat... pentru noi.

Înainte puneau mâna pe produse doar cei din PCR (pile relaţii şi cunoştinţe) iar acum pun mâna pe ele doar cei speciali, ăia cu legi speciale, pensi speciale, funcţii speciale, bugetari speciali, bancheri speciali sau cei ce iau mită specială... Am trecut la un nou nivel... suntem în epoca de aur: atunci era spoit cuvântul acum produsul şi roadele.