Am vorbit cu el...am fost dinnou acuzata ca nu va spun tot.Adica sa incerc sa explic posibilele lui motive pentru care refuza sa ne vedem, motivele pentru care eu am probleme acum.
Deci...sa o luam de la inceput...
Am fost casatorita, acum divortata...ma insela la tot pasul.Divortul s-a produs cam la 1 an dupa despartire si nu imediat ( am avut ceva probleme cu partajul), timp in care fiecare ne-am vazut de viata noastra...adica eu am inceput o alta relatie...fostul sot, avea una din timpul cand era cu mine.In aceasta noua relatie am trait in pacat,in concubinaj, cam 1 an.El cu 17 ani mai in varsta ca mine si cu aceleasi probleme...adica casatorit, dar despartit de sotie de vreo 2 ani ( deci, mentionez...nu din cauza mea) si fara sanse de intoarcere innapoi din spusele lui.Din aceasta relatie a rezultat o sarcina...finalizata cu un avort.Pe el l-a speriat atat de tare sarcina...ca a dat bir cu fugitii, spunand ca nu mai are varsta pentru asa ceva....crestin declarat si practicant fiind.Si am recurs la avort.
Sa va spun cum a fost intoarcerea mea la crestinism:
S-a produs intr-un pelerinaj in care am ajuns din intamplare cu fostul meu sot, acum vreo 3 ani.Acolo am simtit chemarea.Am plecat de acasa...facand impreuna cu sotul meu, noi intre noi, glume la adresa crestinilor......si m-am intors acasa alta....una dintre ei.
Va rog sa nu ma judecati prea dur...nu stiti cat se caieste sufletul meu pentru pacatele pe care le-am facut...
Crede-ti ca procedeaza corect? Oare nu merit o sansa si eu in sfarsit? De asta am si mentionat ' ca ma bucurasem tare mult ca in sfarsit intalnisem si eu un barbat ' iesit din tipare', care sa nu ma conduca iar la pacat...Oare trebuia sa-i ascund adevarul pentru a nu fi judecata?
|