[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ca să nu vă plictisesc spunând că e doar o parabolă, cum aţi prevăzut.

Atunci care ar mai finalitatea? Toate pildele se refera la castigarea mantuiri, sau la pierderea ei. Nu cred ca aveti ce sa contestati pana acum. In pilda asta nu este vorba despre castigarea mantuirii, ci despre cum se pierde, adica neiertandu-ti aproapele. Dar finalitatea ultima este ce se intampla in vesnicie, nu? Fie mantuirea, iar aici nu se vorbeste despre ea, fie piederea ei, si atunci (pe baza credintei dvs) ar trebui sa se vorbeasca despre suprimare. Deci mult mai nimerita ar fi fost condamnarea la moarte. Eu niciodata din pedeapsa datornicului nu am sa am cum sa inteleg ca l-a nimicit Dumnezeu. Deci fie S-a exprimat gresit Mantuitorul, fie invataturta in care credeti este gresita.

În prealabil postat de osutafaraunu

Da, evreii din cultul mozaic actual, cred în nemuirea sufletului. Această nenorocită erezie au importat-o din Babilon, apoi în perioada elenistică au "consolidat-o" prin intermediul filosofiei greceşti. Nimic nou sub soare, cam asta s-a întâmplat şi mai către noi... Cu toate acestea, profeţii VT şi apostolii NT n-au scos o vorbuliţă despre "nemurirea sufletului", sau "nemurirea mortului" - cum spune fr. Grasu.

Si Mantuitorul i-a lasat asa? Nu le-a spus si lor, ma sa stiti ca sufletul este muritor. Ca eu din pilde nu inteleg asta. Cel mai probabil nici evrei nu intelegeau.
Dar mai mult decat atat, i-a lasat Dumnezeu sa creada asta? Dumnezeu care ii corecta mereu? Spuneti prea multe prostii.

În prealabil postat de osutafaraunu

Cruntă absurditate! Adică pieirea n-ar fi nimicire, ci doar moarte care de fapt e nemurire (a sufletului)... Şi uite aşa, "a pieri" a ajuns sinonim cu "a trăi". Şi încă veşnic! Apoteoza absurdului! În aceste condiţii, mă întreb ce o mai fi însemnând la polul opus, viaţa veşnică a celor mântuiţi? Cumva distrugere, nimicire, ruină?

Viata vesnica e cam opusul ei. Deci daca a te chinui vesnic faptele pe care le-ai facut dumnevoastra o vedeti ca viata... Este existenta, dar nu viata. Existenta in lipsa Vietii. Viata o da Dumnezeu celor ce fac voia Lui.
Daca omul moare si totusi sufletul lui ajunge la Judecata inseamna ca moartea nu inseamna suprimare. Sau inseamna doar cand asa vreit dvs sa o interpretat?

În prealabil postat de osutafaraunu

Staţi aşa că nu v-am dat osânda... nici n-aş avea căderea s-o fac...

Eeeeeeee stati linistit, ca daca aveti dreptate (Slava Domului ca nu aveti) osanda mi-o dau eu de acum. Va scutesc pe dvs de responsabilitate.

În prealabil postat de osutafaraunu

Şi n-am zis că osândiţii nu mai simt suferinţa... dimpotrivă o simt, atât cea fizică (focul), cât şi cea psihică (amarnica remuşcare şi condamnarea propriei conştiinţe)!

Da? Cand? Eu nu intelesesem asta pana acum.
Si daca e asa nu mai e Dumnezeu cel mai mare tortionar din Univers? Sau e cel mai mare tortionar din Univers doar daca este vesnic chinul? Ca Dumnezeu e drept asta am inteles. Dar mai e si bun. Si cum din bunatate, pe cei buni, care nici ei nu sunt buni, doar acceptabili, Dumnezeu ii rasplateste cu fericirea vesnica ptr cativa ani de slujire imperfecta, de ce, tot din bunatate, nu ii suprima direct pe pacatosi si ii chinuie mai intai? Ce satisfactie are Dumnezeu din asta, ca doar nu e cel mai mare tortionar din Univers. Vedeti cum e cand te bazezi pe i invatatura gresita la ce concluzii pe poate ajunge. Poate incercati totusi sa intelegeti ca dvs gresiti si ortodoxia nu.

În prealabil postat de osutafaraunu

Ameninţarea cu flăcările iadului nu pocăieşte pe nimeni. Dacă ceva schimbă un om în bine, aceea e iubirea lui Dumnezeu

Nici nu ar trebui. Daca cineva face voia Lui Dumnezeu formal, din frica (nici nu se poate asa ceva) raportat la Dumnezeu tot nu se poate mantui. E ca si datul de zeciuiala din izma, marar si chimen.