Il ascult uluit. Nu-mi vine sa cred ca un biet om al strazii e capabil de un asemenea discurs, de o asemenea gandire. Poetul Nicolae Zidaru simte mirarea mea si zambeste din nou, alintat.
"Sunt singur si ma sting de dor"
Ani de zile a continuat sa fuga. De unul singur, fara companie. Intotdeauna insa era prins, trimis inapoi si apoi pedepsit cu bataia. Pe la 12 ani, a reusit sa-si vada dosarul si sa afle cate ceva despre parinti. A fugit mai intai la taica-sau, langa Urlati.
class="item-pic-inner">
Poetul din gara Sinaia
Si totusi nu uraste pe nimeni
Traia cu aceeasi femeie afurisita si n-aveau nici un chef de o asemenea vizita. Taica-sau l-a tinut la poarta, speriat de gura nevesti-sii. "Nu pot sa te primesc, Nicusoare", i-a zis. "E casa ei si ne-ar da pe amandoi afara. Ce, vrei sa dorm in cocina, cu porcii?". Iar Nicusor nu i-a raspuns nimic. S-a intors in infernul lui de la Busteni. Mai tarziu, a vizitat-o pe mama, la Chiroiu, un sat de pe langa Bucuresti. "Ce faci, Nicusoare? De ce ai ramas asa mic?". Dupa atata amar de vreme, asta i-a zis femeia cand l-a vazut la poarta. Nu, nici ea nu-l putea tine. Traia si ea cu un om care poate ca nici nu stia ca femeia lui mai are un baiat. "Asa ca fugi repede, Nicusoare, sa nu care cumva sa vina barbatul si sa te gaseasca in poarta". A urmat Nuti, sora lui cea norocoasa. Ea avea o slujba in Bucuresti, o locuinta inchiriata, un salariu frumusel, haine frumoase. Dar n-avea nici un chef sa-si ajute fratele. "Du-te inapoi, Nicusoare, ca n-am ce sa-ti fac". Si Nicusor s-a intors amarat, la Busteni. Au trecut apoi anii, la fel de cumpliti ca si cei trecuti, Nicusor a terminat scoala, si pe la 19 ani, adica prin '97, a hotarat sa traiasca in strada. S-a pripasit in gara din Sinaia, prin sala de asteptare. A fost insa destul de greu, ceilalti nu-l prea acceptau. A indurat din nou cazne grele, luni de zile de batai, umilinte. Pana la urma, a fost tolerat. Traia din cersit sau din servicii marunte facute unor "chioscari" mai de treaba. Se descurca cum putea, insa numai pe cont propriu. Viata lui de pana atunci il invatase sa traiasca solitar, inchis in lumea lui amarata. Tot atunci, in decembrie '97, a scris si prima lui poezie. De-atunci, toata lumea ii zice, in bataie de joc, Poetul. Dupa cateva luni, a cunoscut un redactor de la un ziar prahovean. I-a publicat aproape toate poeziile, zi de zi cate una, in serial. A castigat atunci bani destui ca sa manance o paine mai coapta, dar asta i-a adus multe dusmanii. Dupa aproape un an, a aflat ca are o matusa prin Bucuresti. I-a facut o vizita si a gasit aici, in sfarsit, prima lui casa. A locuit la ea vreo doi ani. Si-a luat un serviciu, haine noi, si-a facut o prietena, ce mai, intrase si el in randul lumii. Insa n-a fost decat un vis frumos. Nora matusii i-a adus pe lume o nepotica si trebuia sa se ocupe indeaproape de ea. S-o tina acolo, in camera aia in care locuia Nicolae. Baiatul s-a straduit din rasputeri sa-si gaseasca o camera cu chirie, o gazda, insa firma la care lucra tocmai atunci a dat faliment. Asa ca bietul de el si-a facut bagajul si s-a intors de unde a plecat, adica in gara Sinaia. Tocmai cand abia se invatase cu asternuturi curate si cu mese calde. Cel mai greu i-a fost sa se desparta de ea, de prietena lui. O iubea mult, dar ea abia acum aflase tot trecutul lui tenebros. Chiar el i-a povestit, a crezut ca sinceritatea e o virtute care poate anula orice prejudecata. N-a fost deloc asa. Fata n-a mai vrut sa stie nimic despre el, mai ales atunci cand parintii i-au interzis sa-l mai vada. Asa ca toate planurile lui luminoase s-au naruit peste noapte. S-a intors iar in lumea lui intunecata, de data asta mai trist ca oricand. Atunci, in cea dintai noapte petrecuta din nou in gara, a scris primele lui versuri de dragoste. Tot acolo, pe caietul ala verzui. "Iubirea ta azi a murit/ un vis frumos s-a naruit/ sunt singur si ma sting de dor/ si tot ce-as vrea ar fi sa mor". Dorul asta il chinuie si astazi. A fost prima si ultima lui iubire. De-atunci, adica de vreo zece ani, nu s-a mai intamplat nimic special in viata lui. Prin 2008, a reusit sa se mute aici, in vila asta parasita. Nu-i cine stie ce, insa in comparatie cu gara, aici e de cinci stele. Face dus cam o data la doua zile, intr-un hotel de lux din Sinaia. Tot acolo, in podul hotelului, isi tine ascunse toate actele. Diploma, dosarul de la camin, certificatul de nastere. Aici n-ar fi tocmai in siguranta. Il mai viziteaza uneori hotii, il lasa fara incaltari, fara haine.
Poetul din gara Sinaia
La fereastra viitorului
Asta, pentru el, e o adevarata tragedie. Stie cam cine-ar putea fi, dar nu prea are ce face. E unul dintre cei care candva, demult, ii tinea bratul strans la spate pentru ca altcineva sa-i infiga nuiaua pe gat. Cum ar putea sa se puna cu el? In rest, viata lui de zi cu zi e trista si searbada ca ploaia de toamna. Doar scrisul ce-i mai lumineaza putin sufletul. Asa cum spunea, acum lucreaza la o piesa de teatru. Spera sa gaseasca vreodata omul potrivit ca sa-l ajute s-o puna in scena. Nu poate sa mi-o arate pana nu-i gata, dar stie ca o sa iasa ceva nemaivazut. Cat despre parinti, si-a luat demult gandul de la ei. E inutil sa-i mai deranjeze. Daca asa a picat zarul, n-are incotro. Altfel, lucreaza la cateva magazine, la curatenie, si mai ciupeste cate un comision atunci cand duce turisti sa se cazeze la anumite adrese. Are ceva promisiuni de la patroana unui coafor ca l-ar putea ajuta sa-si gaseasca o locuinta. Alte sperante nu are. Zice ca viata lui e ca un cerc in care se invarte intruna. Un cerc stramt si soios. Singurul lui sprijin ramane iconita de deasupra pernei. Vorbeste cu ea zi de zi si simte cum i se despovareaza sufletul de toata tristetea. E aproape convins ca intr-o buna zi va pune pe foc toate caietele astea cu poezii si ca va lua drumul spre manastire. Iar acolo se va ruga din toti rarunchii lui sa-i ierte Dumnezeu pe toti aceia care i-au facut viata un infern.
Fotografiile autorului
Deocamdata, singura metoda prin care il puteti contacta pe Nicolae Zidaru este sa-i scrieti un e-mail, el avand acces cam o data la doua zile la o sala de internet. Adresa lui este
nicolaezidaru1977@yahoo.com