În prealabil postat de speranta

nu e ceva rau ...exact ca tine am fost si eu... si sunt, toti oamenii sunt predispusi la asa ceva,necazuri am avut multe si asta ma face sa cam renunt la zburdalnicia de odinioara... ma simt bine in linistea mea...acum privesc totul cu zambet si ma retrag usor a fi nevazuta...ma multumesc cu cat am si cu cat pot sa fac...incearca si tu...medicamente nu am luat mai mult de o luna, caci am observat ca nu imi fac bine(xanax),nu mai scoteam capul din perna,nu ma ridicau medicamentele... important e sa simti ca poti renunta la tot ce nu poti avea fara sa te doara...gandeste ca ti se pregateste o cale spre mantuire...fi pozitiva...si nu lasa mandria sa te domine....iubeste...si sa faci ceva care sa iti placa eu de exemplu mi-am gasit dragostea pentru o gradina de trandafiri...cand mie rau ma duc acolo si nu numai cand mie rau ci si cand mie bine,sap in gradina si curat si fac curatenie(gradina nu e a mea, e a bisericii)...mi se umple sufletul de fericire...eu am copilul bolnav si oriunde ma duc il iau cu mine chiar si in acea gradina...ne simtim bine...multe putem face chiar de nu plecam departe,intradevar banii sunt putini dar nu trebuie sa invidiem pe nimeni...Dumnezeu ne-a dat si noua lumina in ochi sa vedem totul cu dragoste...chiar si o frunzulita....