[horatiu.miron]

Nu a murit nimeni, are doar niste fracturi, se va face bine.

Nu e chiar ultimul amarastean, inca are un loc de munca si un acoperis deasupra capului, spre deosebire de multi altii. Ba chiar si un salariu generos - 2200 de lei pe luna, fara a mai mentiona sporurile care aproape ca-i dubleaza aceasta suma - dupa cum a relateaza antena3.ro.

Motivul real pare a fi nemultumirea fata de retragerea unor drepturi pe care le primea pentru unul din copii sai, care sufera de autism - Guvernul a luat decizia la nivel national, ca masura de austeritate. Personal, nu stiu daca s-ar fi putut taia din alta parte a bugetului de stat, astfel incat ajutoarele banesti acordate persoanelor cu dizabilitati sa nu fie afectate. Cert e ca s-a taiat.

Incercati sa va puneti in locul celui pe umerii caruia a cazut sarcina asta ingrata, sa taie din banii alocati pentru tratarea copiilor romani cu diverse boli. Sunt copii bolnavi de cancer, de SIDA, de diabet juvenil, de fel si fel de boli ce le pun in pericol viata. Copii care merg zilnic zeci de kilometri ca sa faca dializa si cate si mai cate chinuri.

Iar in partea cealalta avem copii ce sufera de boli din spectrul autismului - boala genetica ce nu se poate vindeca, ci doar ameliora in unele cazuri. Da, au nevoie ca unul din parinti sa le fie tot timpul alaturi, pentru ca nu se pot descurca singuri, dar nu se afla sub un pericol direct si imediat. Copiii autisti pot trai vieti lungi, nu se trezesc dimineata ca altii, cu certiudinea ca nu vor apuca varsta de 15 ani sau plangand dupa un organ de transplant.

Din care bani sa taie "taietorul", astfel incat sa acorde tuturor acestor copii o sansa la viata? Fara acea indemnizatie, poate ca autistul va pronunta mai greu anumite cuvinte, ca nu i-au ajuns banii pentru cate sedinte cu logopedul si-ar fi dorit. Dar poate cu aceiasi bani se plateste o sesiune de dializa pentru alt copil. Cand sunt bani destui, toti copii trebuie protejati de stat. Cand sunt bani putini, se prioritizeaza. Poate eu sau voi n-am putea sa avem slujba asta, poate n-am putea sa traim cu consecintele. Dar altii o fac, pentru ca cineva trebuie sa o faca.