Intr-adevar, e o mare desertaciune. Importanat e sa ai din ce sa castigi o paine cinstita, si sa faci fata acestei cerinte, chiar daca e greu la inceput si ti se pare umilitor. Cu toate ca, tot vorbeam despre preoti, al meu (duhovnicul) a zis ca s-ar putea sa mancam "o paine amara" daca nu facem ceea ce ne place si dorim sa facem (ca profesie). Insa mie personal viata mi-a demonstrat capainea pe care o castig acum nu e cu mult mai amara decat era inainte, ba poate chiar e mai buna. Pentru un om care se vrea cinstit, o paine amara e si atunci cand nu e meritata pe deplin. Dar acum cand am trecut prin amenintarea foamei, nu mai stam sa cumpanim atat, bine ca e asa cum e. Atata doar ca, mi-aduc aminte cand eram noi mici, in primii ani de facultate, a zis proful de fiziologie, parca, ca creierul are o "proprietate' ciudata, atunci cand e coplesit de o anumita senzatie "dominanta" cum ar fi foame, frig, frica, etc, si anume ca aceea nu dispare indata ce am inlaturat cauza, ci mai persista o vreme. De aceea cand ne e foarte foame, de exemplu, mancam mai mult decat ar fi necesar ca sa ne saturam. E posibil ca si psihicul nostru sa ramana marcat de o astfel de amenintare, trauma, chiar si dupa ce aceasta a fost inlaturata. De aceea unii oameni devin "neoameni" dupa unele experiente nefaste din viata lor. Cu toate ca aici teologii ar zice ca e "interventia" inamicului, si nu-i putem contrazice.
In fine, unii mai spun ca nu exista "oameni" deosebiti, ci daca ni se intampla intr-o anume conjunctura sa intalnim oamen care sa ne ajute, e tot din mila Domnului care s-a indurat de noi, si "dupa sufletul omului" cum se spune in popor. Avem parte de ceea ce meritam. Mergem intr-un loc cu o pricina, neincrezatori si pusi pe harta, gasim oameni neprimitori si rauvoitori. Altii poate se duc cu alte ganduri si acelasi personaj cunoscut drept ciufut ii trateaza cu deosebita consideratie. In general nu-i bine sa ne ducem la pomul laudat cu sacul. Fie ca e el doctor sau alt specialist sau chiar preot. Decat poate daca ne ducem cu credinta. Cum am mai auzit eu (sau poate asa am inteles) ca pana la urma toate icoanele Maicii Domnului sunt facatoare de minuni, pentru ca Ea insasi e facatoare de minuni, si ca noi nu trebuie sa ne inchinam obiectului, ci Divinitatii (concluzia asta nu-mi apartine, desigur, e preluata).
|