Avansând de la o virtute la alta, omul înaintează de la o formă de înțelegere la alta. De la cea dintâi virtute, credința, până la cea din urmă, care este dragostea față de toți, se întinde o cărare neclintită: nevoința. Pe această cale lungă, omul se formează, se transformă și se transfigurează prin harul nevoințelor sale ascetice. În acest mod, el își vindecă ființa de boala păcatului și a necunoașterii, restabilind integritatea persoanei sale, unificându-și și întregindu-și sufletul. Vindecat și redevenit întreg prin forța morală și religioasă a virtuților, omul dă expresie curăției și integrității persoanei sale, mai ales prin curăția și integritatea cunoașterii sale.
Părintele Iustin Popovici
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|