[fallen]

În prealabil postat de gpalama

Nu ai descoperit tu nimic stai linistit. Sunt cateva lucruri care iti scapa (zic eu), pentru ca la cum iti faci bilantul lucrurile par usor duhovnicesti.

1. Lucrurile astea "le vezi", iti sunt aratate mintii tale.

2. Cred ca esti in punctul duhovnicesc sa le vezi si sa le indrepti. Altfel nu cred ca le-ai fi vazut. Iar ce vezi tu este exact aspectul asta de "desertaciune si mizerie morala crestineasca", lucru specific curatirii mintii.


De fapt ai nevoie de un lucru simplu, sa inveti sa iesi din desertaciunea gandurilor lumii astea, sa opresti orice vorba desarta si gand aiurea si sa iti aduni putin mintea crestineste.

Ciudat e ca eram mai "iesita" din aceasta desertaciune, mai detașată, niciodată nu am fost cu adevărat pătimaș, ca acum. Poate doar în situațiile care mi s-au întâmplat mie personal. Când am fost doar spectator m-a revoltat patima cu care au reacționat protagoniștii. Însă acum.realizez ca defapt mI se arata ca am.greșit când i-am judecat pe aceștia. Mai ales xa nici eu nu am fost mai breaza. Aceia poate s-au enervat atunci pe moment s-au injurat, blestemat, amenințat și pe urma s-au liniștit (s-au descarcat) si-au reparat mașinile și nimeni nu a pățit nimic, nici nu a murit "familia" nimănui, nici nu au recurs la acte de necrofilie cum se amenințasera...însă eu se pare dacă nu am stiut cum sa reacționez când am.fost implicata în astfel de incidente, nu m-am descărcat în nici un fel nici de teama, nici de rușine, nici de vinovatie, și am rămas urmărită pana în ziua de azi de cele întâmplate și intrebandu-mă oare unde am greșit, oare eu am greșit, aveam sau nu prioritate, oare de ce mia zis ce mia zis, dacă nu era vina mea, etc...
Și afară de ăsta acum plătesc scump.pentru tot ce am judecat pe alții în decursul timpului...Pentru ca am criticat mereu pe cei care nu au știut sa își educe copiii sau cateii și de câte ori s-a intamplat ceva rău cu aceștia am dat vina pe stăpâni ( când lucram la veterinar), iar acum am ajuns sa am și eu un copil câte numa asculta și face numai nazdravanii și văd ca nu am.nicio autoritate în fata lui spre disperarea celuilalt părinte care zice xa el încearcă sa îl educe dar eu îl stric ca îl las sa facă ce vrea...si poate și de aici găsesc o explicație pentru ca am devenit de rea credință : dacă ca soție și mama sunt execrabila, ce rost mai are sa fiu o persoana bună pentru restul lumii??? Dacă familia mea e total nemulțumită de greșelile pe care le fac,și mă tratează și îmi vorbește ca atare, ce rost mai are sa fiu politicoasa cu vecinii? Ca doar nu ei îmi dau de mâncare și nici nu mă iau sub acoperișul lor...si da, poate ca îmi Vin și gânduri de moarte, când constant ca ce era cel mai important de făcut, sa am grija de propriul copil, nu am reușit sa fac cum trebuie, și dîn ceea ce am considerat eu o joaca inofensiva, risca sa se accidenteze grav... ideea e ca nu vreau sa fie un copil fricos, cum am fost eu, sa fie urmărit de tot felul de temeri și coșmaruri , sa îl "amenint" cu varii accidente și nenorociri care I se poT întâmpla, și poate nu as vrea sa fie nici copleșit peste măsură de sentimentul de rușine și de vinovatie. Acum nu știu Cum sa fac ăsta, nu e ok nici sa faci orice nelegiuire și sa pleci cu zâmbetul pe buze, dar nici sa faci un capăt de tara când ai făcut și tu o greșeală pe care o fac poate cei mai mulți de vârstă ta...sau din contra ai fost victima unei nedreptăți din partea altcuiva. Pentru ca am observat ca de multe ori consecințele sunt aceleași indiferent dacă ai greșit tu sau celălalt. ..iar eu aveam tendința ( ăsta tot din cauza ca așa insinua și cei apropiati ) sa îmi găsesc vina chiar și atunci când altul îmi făcea nedreptate : adică trebuie ca am greșit și eu cu ceva dacă mi-am luat bătaie de la alt copil, sau dacă m-a injurat un șofer sau un pieton ( văd ca e o practica curenta a unora ca atunci când sunt la volan sau in autobuz sa înjure pietonii și când sunt pe jos sa înjure șoferii :D) și oricum ar fi e jenant pentru cel bătut sau injurat pe nedrept sa se justifice în fata martorilor... pana acum.nu s-a intamplat dar nu știu Cum o sa mă justific când se va întâmpla de fata cu copilul meu sa primesc vreo înjurătură sau vreo jignire, cum o sa se simtă când va auzi ca ma-sa e o vaca sau o proasta; taica-su spune ca e vina mea ca mă pun în astfel de ipostaze și ca copilului.îi va fi rușine cu mine din cauza ăsta. ..
Așa ca îmi pare rău că am pierdut acea stare de detașare în care mă aflam după ce m-am convins ca toate astea sunt deșertăciuni lipsite de importanta vitala, dar poate ca trebuie intradevar sa ne aflam în situații mult mai grave pentru a aprecia ce e cu adevărat important...Pentru ca noi acuma de ex când aflam.ca cineva a suferit un accident, suntem "viteji" și ne gândim. Cum ar trebui sa îi rupem picioarele vinovatului și cât de proasta a fost victima ca nu a facut-o deja , ca "noi așa am fi făcut în locul ei"; dar poate victima acum nu se mai gândește decât sa se facă bine și mutimeste cerului ca nu a pățit mai rău, doamne ferește, sa nu se mai întoarcă acasă. ..Bine ar fi în asemenea situații sa nu ne mai gândim la răzbunare, ca poate nici noua nu near fi bine dacă am fi vinovati ca am băgat pe cineva în spital...dar bag seama ca de multe ori tot cei de alaturi din prea mult exces de zel strica când le.baga in cap atât victimei idei de răzbunare cât și vinovatului de aruncare a vinei asupra victimei. ..