Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Păi tocmai,că prin reîncarnări succesive suflet are mereu șansa de a continua procesul de evoluție,plus că pedeapsa pentru păcatele sale dintr-o viață anterioară le plătește tot prin încarnare, întrucât aici are șansa de a-și ispăși prin anumite suferințe, lecții etc.Tocmai de asta multi vedeam că au vieți foarte grele,ghinion constant și alte forme de boli, handicap,accidente, morți premature etc Toate acesta sunt destinul ales și știut dinainte de suflet, necesar pt evoluția sa și a celor rămași în viață.Tot acest proces face parte din pronia dumnezeiască.
|
Reîncarnarea și sufletul nu fac parte din aceleași categorii, adică ce suflet are o plantă, un animal, o vietate, dacă au suflet ar trebui să poată fi botezați și să li se aplice toate tainele și ierurgiile Bisericii, ori n-au.
Învierea contrazice conceptul de reîncarnare, în ce ipostas înviază cineva dacă a fost în mai multe vieți șoarece, viezure, plantă, copac, furnică, om de 7 ani, om de 90 șamd mi se pare o aberație.
Dacă sfinții s-ar fi încarnat nu s-ar fi putut arăta pe Tabor Ilie și Moise în același ipostas.
Reîncarnarea e chiar un concept care facilitează ideea de a trăi fără prea mare bătaie de cap că oricum plătești în altă viață deci e convenabil într-una să te distrezi să-ți bați joc.
Reîncarnarea și sinuciderea se contrazic, omul nu știe ce alte vieți are, dar poate opri un ciclu chipurile de ispășire totuși, adică nu e ceva implacabil sau poate ucide un ciclu de încarnare ?
Oamenii au crescut la vreo 8 miliarde pe glob, dacă exista reîncarnare nr rămânea constant din preistorie, nu se puteau reîncarna decât un anumit nr cu condiția ca viața anterioară să dispară, de unde au ieșit sufletele în plus ?
Reîncarnarea și posedarea par că se exclud, ori trăiești altă viață, ori o entitate posedă un corp străin și-i paralizează voința și gândirea, de ce există duhuri care ies și omul râmâne în viață, dacă există doar reîncarnare în altă formă de viață ?
Reîncarnarea pare că condamnă oamenii virtuoși să repete vieți mizerabile, dacă un om a trăit deja o viață plină de ispită, de ce ar mai fi condamnat să o repete de vreo x ori, răul ar deveni etern prin reîncarnare.
Cine hotărește că nu pot fi două reîncarnări succesive de vieți negative, la niște oameni care au trăit deja virtuos în privațiuni și că un individ care a trăit destructiv față de alții nu poate relua din nou o viață risipită ? Asta cu +/- e o învățătură gândită din nevoia de echitate.