De fiecare data cand aud despre necazurile cuiva, ma cuprinde tristetea si ma intreb daca suferinta acelui om se datoreaza pacatelor sau incercarilor vietii. Indiferent de unde ar veni, gestul nostru de ajutor ar trebui sa apara, atat timp cat este cu putinta. Dar se intampla ca intervin altii si ne inmoaie sufletele cu cate o poveste extrem de sensibila si tu te lasi pe tine, iei de la gura copiilor, renunti la ceea ce trebuia sa faci cu o suma bunicica, numai fiindca doresti sa ajuti... Daca Dumnezeu apreciaza sau nu sufletul tau, cine poate sti?
Pentru cazul de aici si pentru alte cazuri nu fac decat sa ma rog. Cei ce vor sa ajute si pot, ferice de ei. Eu n-o mai fac decat atunci cand sunt de fata si vad cu ochii mei. Am zis ca o sa fiu discret si in acea perioada m-am rugat ca in cazul in care am fost "fraierit", macar sa-l ajute Dumnezeu sa-si rezolve problemele pentru care a decis sa apeleze la inselaciune. Ma refer la cazul podolski_2 Am fost singurul care am dat o suma mare si am cerut detalii sa pot ajunge si eu intr-o zi sa vad... vacuta. Din pacate s-a volatilizat. Nu-l condamn pe el, ci pe mine care am crezut. Dar - Dumnezeu ma ierte! - nu mai vreau sa primesc astfel de mesaje si nu mai sar in ajutorul nimanui. Am in jurul meu destule ocazii sa ajut, nu mai vreau alte dezamagiri!